Când politicienii „inundă zona” cu o abundență de informații, tindem să fim copleșiți.
Cercetările arată că, atunci când suntem copleșiți, este mai probabil să distribuim dezinformări. Ignorarea critică este o strategie bazată pe dovezi, prin care căutăm indicii care ne permit să ignorăm o postare, spun specialiștii de la Psychology Today.
Câte ordine executive, anunțuri de politici sau postări pe rețelele sociale ale administrației Trump ai auzit săptămâna aceasta? Poți măcar să începi să le enumeri pe toate?
S-a spus că președintele american Donald Trump și administrația sa folosesc o strategie numită „inundarea zonei” — lansarea unei cantități mari de informații cu scopul de a distrage mass-media și publicul. (Cu aproape certitudine, nu sunt singurii politicieni care fac asta. De exemplu, se spune că campaniile lui Boris Johnson pentru funcția de primar al Londrei au folosit „strategia pisicii moarte”, șocând publicul cu un anunț pentru a-l distrage de la știrile pe care preferau să nu le vadă.)
Aplicarea politică americană a acestui termen, împrumutat din numele unei tactici folosite în fotbalul american, poate fi atribuită fostului strateg al lui Trump, Steve Bannon, care a spus: „Tot ce trebuie să facem este să inundăm zona… În fiecare zi îi lovim [pe cei din presă] cu trei lucruri. Vor mușca unul, iar noi ne vom face treaba, bang, bang, bang.”
Inundarea zonei poate funcționa ca strategie politică, dar are un impact psihologic asupra consumatorilor de media. De exemplu, sondajele arată că 65% dintre adulți au simțit nevoia să-și reducă consumul de media din cauza supraîncărcării informaționale și a sentimentelor de epuizare care decurg din aceasta. Mai mult, cercetările experimentale au constatat că obiceiul de a urmări îndeaproape știrile politice este un factor de stres cronic, care duce adesea la emoții negative.
Supraîncărcarea informațională ca amenințare la adresa democrației
Dar supraîncărcarea informațională nu ne subminează doar bunăstarea psihologică; ea poate submina și democrația. Într-un articol recent, „Ignorarea critică atunci când abundența de informații este dăunătoare democrației”, cercetătorii în psihologie Stephan Lewandowsky și Ralph Hertwig (2025) au explicat de ce abundența de informații dăunează democrației și au oferit o strategie prin care am putea riposta.
Mai întâi, autorii prezintă rezultate care arată că abundența de informații generează dezinformare deoarece capacitatea noastră de a diferenția adevărul de fals scade atunci când suntem copleșiți și grăbiți. De fapt, cercetările arată că persoanele copleșite sunt mai predispuse să distribuie „lucruri parțial sau complet neadevărate”. De ce? În esență, avem mai multe șanse să distribuim informațiile spectaculoase, care, la rândul lor, sunt mai susceptibile să fie dezinformări.
După cum explică cercetătorii, această abundență de informații dăunează democrației prin mai multe mecanisme, de la „declanșarea unor cascade de dezinformare până la generarea unor strategii de adaptare care duc la reducerea responsabilității politice”.
Ignorarea critică
După prezentarea problemei, Lewandowsky și Hertwig oferă o soluție bazată pe dovezi, pe care noi, publicul larg, o putem folosi în astfel de situații: ignorarea critică. Ei subliniază că alte tehnici sunt, în general, prea consumatoare de timp pentru a fi folosite în timpul unei „inundații” informaționale. De exemplu, lectura laterală necesită să cauți alte surse pentru a verifica adevărul unei informații. Ignorarea critică poate avea loc rapid. Ei definesc ignorarea critică drept „un tip de ignoranță deliberată, care se referă la alegerea conștientă de a ignora informațiile chiar și atunci când costurile obținerii lor sunt mici sau inexistente”. Așadar, când derulezi știrile pe un feed de social media, poți — și ar trebui — să faci alegeri privind ce să ignori.
Cuvântul-cheie aici este „critică”, ceea ce înseamnă nu să ignori totul. În schimb, ideea este să cauți rapid indicii care sugerează tipurile de informații cel mai probabil să fie dezinformări (neintenționate) sau dezinformări deliberate (intenționate).
Iată cinci indicii că o informație merită ignorată:
- Include conținut polarizant, precum cuvinte ca „nebunesc” sau „amenințare”. Astfel de postări adesea nu se bazează pe fapte și încearcă să provoace emoții.
- Apelează la intuiție sau bun-simț, în loc să includă fapte sau dovezi.
- Nu există surse sau acestea nu par credibile. Dacă ai dubii, introdu sursa într-un grafic interactiv de evaluare a credibilității media. După cum observă autorii, numeroasele site-uri care publică liste de credibilitate a publicațiilor își bazează evaluările pe „indicatori jurnalistici de calitate”. Mai mult, diferitele liste tind să fie de acord unele cu altele, precum și cu evaluatorii profesioniști de fapte, indicând un anumit grad de obiectivitate. Dacă începi să îți formezi o idee despre ce surse sunt credibile, vei putea ignora mai rapid pe viitor sursele slabe.
- Informație care pare lansată ca diversiune. Dacă informația nu are legătură cu știrile importante aflate în desfășurare, ar putea fi un exemplu de „inundare a zonei”.
- Implică acuzații nefondate, în special la adresa unui adversar politic. Pur și simplu ignoră-le.
- Promovează amenințarea unui bau-bau sau a unui țap ispășitor, în special un grup minoritar precum imigranții sau membrii comunității LGBTQ. La fel: ignoră.
Dacă observi unul sau mai multe dintre aceste șase indicii, ia în considerare pur și simplu ignorarea informației și treci mai departe, așa cum sugerează cercetătorii, „pentru a evita să cădem în capcana tacticilor de tip flooding-the-zone și să fim copleșiți de un val de acțiuni și informații.”
Alți experți recomandă două instrumente suplimentare pentru a facilita ignorarea critică: setează un cronometru pentru a minimiza timpul petrecut citind știri și concentrează-te pe câteva surse de știri atent alese, în loc să te expui vastului necunoscut al feed-urilor de știri din social media. Și nu uita să consulți presa locală.
Dar nu ignora totul
Ideea ignorării critice este să decizi strategic să nu consumi anumite conținuturi. Dar scopul nu este să trăim într-o ignoranță fericită față de lumea din jur; ci să ne protejăm resursele cognitive pentru momentele în care chiar contează. Dacă informația pare importantă, este momentul să apelăm la alte tactici, precum strategia lecturii laterale menționată anterior. Depinde de noi să fim propriii verificatori ai informațiilor și, atunci când descoperim dezinformări sau informații false, să împărtășim politicos concluziile noastre cu ceilalți.
Pe scurt, ignorarea critică este un instrument care ne poate ajuta să ne dăm seama când să mergem mai departe, astfel încât să ne protejăm atât bunăstarea psihologică, cât și democrația. Dar există și momente în care este esențial să ripostăm. Democrația cere să fim informați și implicați ca cetățeni, lucru mai probabil atunci când nu suntem copleșiți.
Articolul original poate fi citit AICI.
