România defăimată

Şeful cel mare de la PSD a anunţat că el şi subordonaţii care îi pupă mâna vor face legi care pedepsesc defăimarea României. Cum nu se ştie foarte clar ce vor să facă, trebuie să ne aşteptăm la ce e mai rău. În fond, tot motivul ăsta l-au folosit şi ungurii şi ruşii şi Erdogan în Turcia ca să închidă gura tuturor celor care nu îi lăudau. Deci metoda e ştiută, la fel şi rezultatele. De aceea trebuie să trecem mai întâi în revistă nişte date statistice (acum, cât mai avem voie), pentru a completa discursul triumfalist al lui Liviu Dragnea de la congresul PSD. S-o fi luat omul cu planurile de viitor – că la PSD totul e la viitor – şi a uitat să le menţioneze. Civilizaţie – Zece milioane de români au buda în curte şi se spală la lighean. Două şcoli din zece tot budă în curte au, iar procentul românilor ce beneficiază de canalizare este sub 50%. Culmea este că în multe locuri există canalizare, dar oamenii nu îşi permită să o folosească, pentru că nu au bani. Primii în Uniunea Europeană la acest indicator. Sărăcie – 50% din populaţia ţării suferă de lipsuri sociale şi materiale grave. Adică, pe româneşte sunt săraci şi foarte săraci. Primul loc în UE îl ocupăm. Unu din doi copii trăieşte sub risc de sărăcie şi excluziune socială. La 33% dintre copiii între 0-6 ani s-a constatat privaţiune materială crescută. Adică se culcă flămânzi, ca să ieşim din limbajul statistic. Gradul de sărăcie al copiilor între 0-17 ani a crescut de la 48,1% în 2010 la 49,2% în 2018. În tot restul UE acest indicator a scăzut. Infrastructură – kilometri de autostradă cei mai puţini din Europa, absolut nesemnificativi. 90% din şosele au doar două benzi, iar drumurile sunt proaste şi foarte proaste. În jur de 8.500 de români mor anual în accidente de circulaţie, cauzate nu doar de şoferi inconştienţi, ci şi de starea drumurilor. Şi la acest capitol suntem primii din Europa civilizată. Sănătate – România asigură 290 de medici la suta de mii de locuitori. Jumătate cât Grecia, de exemplu, ca să luăm tot o ţară cu probleme. Se alocă cea mai mică sumă din PIB pentru sănătate pe cap de locuitor (în jur de 340 euro) din toată Uniunea Europeană. Din 2017 încoace, 1.800 de medicamente pentru boli grave au dispărut efectiv din farmacii şi spitale. De asemenea, avem epidemie de rujeolă (10.400 de cazuri, 38 de decese), epidemie de gripă (71 de decese) şi, de un an, criză acută de imunoglobulină, ce afectează sute de bolnavi. La acestă ultimă problemă noul ministru al sănătăţii încearcă, în sfârşit, să facă ceva. Toate datele de mai sus sunt publice, le găsiţi în statisticile publicate de instituţii guvernamentale. Trebuie să ţinem cont că, la noi în Botoşani, procentele de mai sus sunt mai mari decât în restul ţării, nici nu mai are rost să spun de ce. Iar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este cine defăimează România. Eu, că scriu această stare de fapt absolut înfiorătoare? Sau cei care au pus umărul la aşa o guvernare de minunată? Dacă spun că actualii conducători ai ţării sunt incapabili şi sunt conduşi de un om care a fost condamnat penal, nu cred că defăimez România. Pesediştii şi-au dat seama de altfel şi ei că sună cam comunist ce propune Dragnea şi au dat un pic înapoi, cică legea asta cu defăimarea e numai pentru aleşi. Nu trebuie să îi şi credem, având în vedere că opoziţie în România nu prea mai este, în afară de societatea civilă, de stradă. Ce e mai dureros e că mulţi români sunt de acord cu spusele lui Dragnea. Nici liderul PSD, nici consilierii lui israelieni nu sunt proşti. Ştiu că mulţi români duc dorul vremurilor când era de ajuns un denunţ ca vecinul ca să fie considerat trădător de ţară. Şi tot aşa de mulţi nu concep pur şi simplu noţiunile astea de a protesta pentru nişte principii, fără a urmări foloase materiale imediate. De aia la mitingurile PSD oamenii sunt aduşi cu forţa, în autocare. Nu le stă în fire să iasă în stradă, nu s-au obişnuit cu dreptul ăsta câştigat de români cu sânge acum 30 de ani. Există un mod de a guverna, care s-a afirmat în ţările arabe, în anii ‘90, mai întâi în Tunisia, numit „khubzism”. Vine de la cuvântul khubz, care în arabă înseamnă pâine, turtele alea arăbeşti, mai bine zis. Traducerea literală a termenului ar însemna „mănâncă şi taci”. Presupune, din partea conducătorilor unei ţări, ceva prosperitate, dar puţină, pentru popor şi represiune pentru opozanţii regimului, din orice domeniu ar fi ei. Cred că vedem începuturile unui sistem de acest gen la noi acasă. Noroc că s-a scumpit mâncarea cu 5% numai într-o lună şi lumea a început iar să se foiască. Nici asta nu a zis Dragnea la congres. Dar e de înţeles, era prea ocupat să ne explice cât de fain o să trăim în 2040.