Dezinteres şi demografie

Statistici îngrijorătoare. În judeţul Botoşani natalitatea a luat-o la vale. An de an se nasc tot mai puţini copii şi viitorul nu sună bine deloc. Cu ani în urmă se râdea destul de bine la gluma privitoare la „ultimul care pleacă din ţară să stingă lumina”. Din păcate gluma de ieri are toate şansele să devină realitatea de mâine. România se depopulează, dar zona Moldovei parcă şi-a pus în cap să rămână a nimănui, asemenea oraşelor fantomă din Vestul Sălbatic. O zonă pustie la modul cel mai propriu. Nu se mai nasc copii, e un mare adevăr, dar e o realitate ce trebuie analizată mai nuanţat. Nu se mai nasc copii în România; tinerii aflaţi la vârsta la care o familie poate deveni împlinită sunt peste hotare. Acolo se nasc copiii românilor. Nu e vorba de vreo problemă demografică în adevăratul sens al cuvântului, ci de alte meridiane. Fiind practic fugăriţi din ţara lor de hoarda de politicieni pusă pe căpătuială, tinerii aleg alte orizonturi. Acolo aleg să muncească, să-şi întemeieze familii, să-şi crească odraslele. Unii mai speră că vor reveni în ţară la un moment dat, îşi spun că lucrurile nu pot continua astfel la nesfârşit şi că la un moment dat se vor lua acele măsuri care vor transforma România într-o ţară în care să se poată trăi. Cei mai mulţi însă aleg să nu se uite înapoi şi să plece cât mai departe. Oriunde numai în România nu. Această dramă demografică este mai accentuată în zona Moldovei. De aici pleacă chiar toată lumea. Valorile aleg din start să plece în străinătate. Nu se pot realiza în România, aceasta le este justificarea şi nimeni nu poate spune că nu au dreptate. Al doilea eşalon valoric tot către străinătate ţinteşte. La fel şi al treilea. Firesc, la urma-urmei. Iubirea de patrie are limitele ei. Absovenţii de facultate pleacă. Absolvenţii de liceu pleacă, indiferent că au diplomă de bac sau nu. Peste hotare nu-i întreabă decât dacă sunt dispuşi să-şi rupă şalele în construcţii sau la agricultură. Salahorii pleacă şi ei. Ţin aproape de meseriaşi. Pleacă… Fie că pleacă în străinătate, fie că pleacă spre Cluj, Braşov, Constanţa sau Bucureşti, pleacă. Nu mai vrea nimeni să rămână în Moldova. În Botoşani nici măcar atât. A devenit Moldova un tărâm blestemat de care fuge toată lumea? Se pare că da, cam aici ne-au dus deceniile de politică inconştientă, lipsită de interes pentru zona din care a pornit imboldul Unirii. O fi făcut Cuza unirea din 1859, dar de profitat au profitat cei din sud. După Marea Unire – că tot ni se cere să sărim la cap cu tot felul de manifestaţii cu ocazia Centenarului – situaţia Moldovei s-a înrăutăţit şi mai mult. Moldovenii au fost buni doar de salahori. Moş Ion Roată care ridica bolovanul de unul singur în timp ce elitele din sud şi din vest priveau şi se felicitau pentru reuşită. Dar apogeul dezinteresului faţă de Moldova a fost atins după Decembrie ’89. Toate guvernele care s-au perindat la conducerea ţării au tratat Moldova cu dispreţ. Despre Botoşani ce să mai vorbim? Dispreţul suprem. Judeţul geniilor a fost desconsiderat total. Asta în condiţiile în care – de ce să nu o recunoaştem? – Moldova a fost roşie la toate scrutinurile electorale. Judeţul Botoşani a dat mereu un număr îngrozitor de mare de reprezentanţi PSD în Parlament. A contat? Câtuşi de puţin. Când a fost vorba de investiţii zona a fost trecută cu vederea pe principiul că oricum votează cu PSD, prin urmare nu se merita; banii erau dirijaţi spre zone ce trebuiau cucerite. Atunci când la putere au ajuns liberalii sau democraţii au pedepsit zona pentru votul dat adversarului politic. Chiar dacă adversarul a devenit prieten (să ne amintim de ciudatul hibrid numit USL) situaţia Moldovei nu s-a schimbat. Acelaşi dispreţ. Nu avem drumuri, nu avem spitale, nu avem şcoli, nu avem nimic. Avem doar politicieni care îi tratează pe moldoveni ca pe mărfuri. Drept dovadă faptul că zilele acestea se anunţă mare mobilizare pentru marşul din capitală. Cică sunt aşteptaţi peste 1.000 de botoşăneni. Care se vor deplasa pe buzunarul lor. Nu cred că se va întâmpla chiar aşa, dar hai să luăm de bună varianta oficială. Nu numai că suntem desconsideraţi, dar şi puşi la plată. Oricum botoşănenii vor plăti deplasarea. Mai ales cei care nu vor fi prezenţi la Bucureşti. Miting de susţinere pentru o guvernare ce nu dă două parale pe Botoşani şi pe valorile acestor meleaguri. Consecinţa interesului arătat de aleşi e faptul că judeţul riscă să devină o imensă selişte, una în care nu se vor mai aventura decât amatorii de ţigări ieftine. România se depopulează. Dar prima zonă ce se va depopula complet va fi ţara lui Eminescu, Iorga, Luchian şi Enescu.