O ultimă demonstraţie de ipocrizie – Ciprian MITOCEANU, scriitor

Ne mai despart puţine zile de momentul în care actualul preşedinte va obţine cel de-l doilea mandat la Cotroceni. Un mandat care nu poate fi considerat sub nicio formă drept răsplată pentru implicarea şi rezultatele de până acum, ci mai degrabă premiul cu coroniţă oferit pentru că trebuia oferit cuiva şi ceva mai bun nu s-a găsit. Şi nu e vorba doar de faptul că „atât poate oferi ţara asta”, vorba unui martir al statului paralel. Pur şi simplu aceasta a fost conjunctura.

Cei de la PSD refuză să accepte că, încetul cu încetul, mentalităţile se schimbă şi manevrele de pe timpul lui Iliescu ar trebui să devină istorie dacă nu vor să devină, ca partid, istorie. Astfel, în loc să găsească un candidat valoros, capabil să câştige încrederea şi voturile electoratului, chiar şi având legată de picior o piatră de moară cum e PSD în momentul de faţă, liderii social democraţi au preferat să arunce în luptă o marionetă a cărei imagine e sub orice critică. Şi nu e vorba de faptul că e femeie, aşa cum a încercat să sublinieze Dăncilă în repetate rânduri. E, fără doar şi poate, legat de toate acele gafe şi tâmpenii care i-au adus porecla de mama lui Bulă. Să ne gândim că despre incultura lui Ceauşescu circulau bancuri. În momentul de faţă, graţie progresului tehnic, reţelele sociale sunt pline cu filmuleţe în care Dăncilă masacrează limba română sau comite gafe de protocol. Nici măcar nu mai e nevoie de bancuri; fostul premier a reuşit să demonstreze că imaginaţia are limite, realitatea însă nu. Cu aşa o percepţie publică, e posibil să câştigi alegerile de anul trecut (Dăncilă dixit).

Dar, chiar dacă războiul a fost pierdut din start, cei de la PSD nu renunţă la luptă. În această bătălie fotoliul de la Cotroceni nu e singura miză, dar nu le-ar strica deloc să-şi instaureze acolo marioneta. Aşa, pentru că face bine la imagine şi cimentează dragostea faţă de partid. Prin urmare, n-ar trebui să ne surprindă că s-a ajuns la atacuri cât se poate de josnice.

Astfel, echipa de campanie a PSD insistă să-l facă pe Iohannis nazist. Reţelele sociale au fost invadate de postări în care candidatul susţinut de PNL e înfăţişat în uniformă de ofiţer SS sau decorat cu mustaţă tip bondar, făcută celebră de Adolf Hitler. Nu e vorba de vreo caricatură demnă de colecţia revistelor de satiră „Urzica” sau „Albina” de pe vremuri, ci de montaje care au ceva muncă în spatele lor. Şi nu s-au viralizat pentru că sunt nostime, ci pentru că maşina de propagandă a PSD funcţionează la turaţie maximă.

Şi, pentru a risipi orice dubiu, şefa de campanie a Vioricăi Dăncilă, celebra Lia Olguţa Vasilescu, a ţinut să-i pună lui Iohannis eticheta de „şef de lagăr de concentrare”. Este vorba despre aceeaşi Olguţa care, după evenimentele din 10 august, a ţinut să comenteze ceva de genul „ca neamţ, să vorbeşti de gazare, trebuie să ai mult curaj. Curajos, domnul preşedinte, nu-l vedeţi, râde, dar noi îl aşteptăm la vot”. Evident, intervenţie la România TV.

Practic, nu vorbim despre o întâmplare, despre guri mai slobode care au ceva cunoştinţe din istorie şi… şi cam atât. Vorbim de ceva care are în spate o strategie bine pusă la punct, una menită să erodeze din electoratul lui Iohannis, dacă nu suficient cât să-l aducă de partea Dăncilei, măcar să-l împiedice să vină la vot.

Interesant mod de a gândi lucrurile. Mai ales dacă ne gândim că majoritatea greilor din PSD sunt cei care, cu ani în urmă, erau tot grei, dar în PCR. În acel decembrie şi-au turnat cenuşă în cap şi au reuşit să convingă că singurii comunişti din România erau Ceauşescu şi soţia, după care au preluat guvernarea şi ne-au adus unde ne-au adus. Iar cei din PSD care sunt prea tineri să se poată lăuda cu carnetul roşu sunt, în marea lor majoritate, odraslele şi pilele comuniştilor mai vechi. Şi aici nu vorbim despre interpretări sau legende, ci despre date concrete. Ne vorba doar de PSD; comunismul trăieşte încă în restul partidelor. Prea mulţi „foşti” sunt încă „actuali”. Mentalităţile comuniste încă rezistă. În societate şi în instituţii. Pentru că aşa glăsuiau poveştile cu care am fost crescuţi. Naziştii erau răi şi comuniştii buni.

Cum de îşi permite Olguţa Vasilescu să facă astfel de afirmaţii? Prea mulţi comunişti în sistem. În cel mai rău caz o să încaseze o amendă de câteva mii de lei. Îşi permite să plătească. Trist este că instituţiile abilitate nu se grăbesc să reacţioneze. Când Gigi Becali a făcut o remarcă răutăcioasă şi sexistă la adresa Vioricăi Dăncilă, Csaba Asztalos, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a grăbit să reacţioneze. Cică o să pună în discuţie oportunitatea unei autosesizări.

Practic, reacţia unui personaj monden, care nu prea mai are treabă cu politica, e tratată mai serios decât derapajele unui politician. Asta în condiţiile în care activitatea unui politician ne afectează mult mai profund decât ceea ce spune Gigi Becali. Deocamdată se vorbeşte despre sesizări, nu despre autosesizări. E mai mult decât o nuanţă.

Turul doi e aproape. Cei de la PSD încă mai speră, încă mai luptă. Din păcate, o fac cu armele comuniştilor.

 

 

 

Deja ai votat!