Noian de arderi inutile – Dumitru MONACU, scriitor

La nivel de vârf, situația nu este deloc roz pentru liberali. Indiferent că e vorba de duelurile pe plan local (Șoptică-Flutur, da, Flutur, că el este de fapt marele pericol pentru actualul lider local și nu Achiței sau Nechifor!) sau cele de la centru dintre Orban și Cîțu, arderile interne vor duce inevitabil către un final cenușiu. Cenușiu, de la cenușa rezultată în urma focului inutil care, iată, după ce a mocnit câțiva ani, a izbucnit în ultima vreme mai ceva ca prăpădul care a avut loc pe insula grecească Evia. Versurile pro marxiste ale genialului Nicolae Labiș,  „Trăim în miezul unui ev aprins/ Și-i dăm a-nsufleţirii noastre vamă./ Cei ce nu ard dezlănțuit ca noi/ În flăcările noastre se destramă.“ par a fi imnul mobilizator al liberalilor în aceste zile. Din păcate pentru ei dar și pentru noi, arderile acestea inutile se fac cu un consum uriaș de energii care, dacă ar fi fost canalizate pe făgașul cel bun, probabil nu am fi asistat astăzi la creșteri uriașe de prețuri (de la 20 la 100 la sută, chiar!) și nu am fi avut parte de o inflație galopantă care ne mărește zilnic rezervorul mașinilor și ne micșorează sacoșa cu cumpărături. În plus, programul cuprinzând reformele mult trâmbițate și modificările legislative ale unor legi concepute cu fundul și aplicate cu același dos au rămas prăfuite prin niște sertare de unde probabil vor fi scoase pe la mijlocul lui 2023 când hienele politice vor adulmeca în vânt aerul electoral al anului 2024! Spiritul de gașcă ce sălășluiește la vârful piramidei liberale nu va aduce nimic bun ci, dimpotrivă va subția consistent partidul. Atât pe plan local cât și pe plan național, „purificările” având la baza doar apartenența la o grupare sau alta au ciobit atât de mult imaginea partidului în dauna satisfacerii unor interese și orgolii ale liderilor decidenți, încât mă întreb dacă nu cumva aceștia chiar au ca scop unic îngroparea definitivă a unui partid atât de mare. Când afirm acestea îmi vin în minte recentele înlăturări abuzive din funcții ale unor profesioniști cu vechi state liberale dar care nu se încadraseră pe banda dorită de lideri. E vorba de profesorul Daniel Botezatu (pe plan local) și Alexandru Nazare (pe plan național). Și ca tacâmul să fie complet, zarva și zavistia din partid s-au instalat bine mersi și în coaliția de guvernare, războiul PNL – USR PLUS devenind conflict cu acte în regulă, o luptă la baionetă pentru supremație. Supremația cui? Aceasta e întrebarea pe care oricare român cu mintea la purtător și-o tot pune de ceva vreme. Insistența cu care Cîțu îi calcă pe cap pe useriști are la bază două argumente: aprobarea tacită a președintelui și dulcele mierii de la guvernare de care partidul (sau partidele) lui Pat și Patachon nu se poate desprinde. Dacă e să privim de aici de la Botoșani eventuala ieșire de la guvernare a useriștilor, aproape că nici nu am observa-o, singurul post mai de Doamne-ajută obținut de gruparea Barna Cioloș pe plan local fiind acela de subprefect ocupat de lidera PLUS Magda Oleniuc. Nici în alte județe nu cred să fie mari cutremure în urma mult discutatului divorț politic. La București la centru, e altceva, însă. Aici pușculițele cu bani stau pregătite în seifuri iar cine nu e în preajmă nu se alege cu nimic. Că de aici pornește tot răul, toată dihonia care s-a abătut pe scena politică românească. Dacă ați gândit cumva că aceste conflicte au la bază viziuni diferite în abordarea programelor de dezvoltare a României, vă înșelați amarnic! Țineți bine minte ce scriu aici: nu contează nimic în afară de buzunarele, de interesele, de orgoliile și aroganțele lor! Încep din ce în ce mai mult să cred că niciodată, prin vot nu vom putea schimba nimic. Asta nu înseamnă că nu există soluții. Una dintre ele a fost experimentată în 2015 dar din păcate s-a evaporat prea rapid, eliminându-se atunci un efect și nu o cauză. Plecarea lui Ponta la presiunea străzii dacă era dublată de o pichetare a clădirii parlamentului până când aleșii neamului concepeau, corectau și puneau pe hârtie legi care sunt așteptate de zeci de ani de către români, probabil azi nu mai asistam la circul de stat sau județean cu program nonstop. Nu mai enumăr aici măsurile de bun simț pe care poporul în marea lui majoritate și le dorește și pe care politicienii și susținătorii lor din instituțiile de forță le ignoră cu o nonșalanță obraznică și nesimțită. Câteva dintre ele (eliminarea pensiilor speciale, a privilegiilor politicienilor și susținătorilor lor, reglementarea unui cadru corect de desfășurare a scrutinelor electorale etc) deși au fost vârfuri de lance în campaniile electorale s-au dovedit a fi baloane de săpun pe care politicienii ni le-au băgat în ochi pentru a ne adormi simțurile cetățenești (la cei care le au!) și a ne face să punem ștampila pe formațiunea lor politică. S-a văzut foarte clar că nu a fost decât o stratagemă, o păcăleală de zile mari. La fel vor face și în 2024 și în vecii veacului dacă vom rămâne pasivi și ne le vom băga sula în coaste (la figurat, evident!) așa cum plastic se exprima în secolul trecut tătucul pesediștilor, Ion Iliescu. În concluzie, pichetarea pașnică de către sute de mii de oameni a Casei Poporului (cu aleșii în interior, evident!) două, trei, cinci, zece sau treizeci de zile, până când aleșii neamului, cu chiloții dârdâind de frică, vor elabora legile de care avem nevoie și le vor repara pe cele găunoase, concepute în interesul lor, aceasta pare să fie soluția salvatoare. După care, la vot, dragi compatrioți! Iar după vot, poftiți la guvernare stimați politicieni! Fără scandaluri, fără conflicte, fără arderi inutile! Că ne alegem doar cu fum și cenușă!