Justiția lui Ilici cel Bătrân – Dumitru MONACU, scriitor

Dosarul penal trimis în instanță de către procurorii militari care îl are în prim plan pe fostul președinte al României și tătuc al PSD-ului, Ion Iliescu nu reprezintă altceva decât imaginea jalnică a justiției din țara noastră, o justiție care este oricum, numai dreaptă, nu! Să târâi prin tribunale un bătrânel de 92 de ani după ce timp de peste trei decenii ai dormit voit sau nevoit în front nu este altceva decât o scârboasă perversiune politică și judiciară. Stați, nu vă aprindeți că în niciun caz nu îi țin partea lui Ilici! Toxicul președinte al perioadei dintre cele două milenii ar fi meritat cu siguranță ani grei de temniță pentru cât rău a făcut României. Dar nu acum, când mai are trei vânturi de dat și pleacă pe cealaltă lume lăsând în urmă voinicul și trainicul capitalism de cumetrie pe care l-a nășit atâția și atâția ani. Întocmirea și finalizarea acestui dosar la 33 de ani de la comiterea faptelor ne duce numai și numai către două ipoteze sau poate chiar trei. Ori justiția din România este de o incompetență crasă, ori au fost mână-n mână ani la rând cu infractorii ori, ce-i cel mai rău și mai rău, și incompetentă și coruptă. Ca argument la cele afirmate stă și trimiterea în judecată din urmă cu câțiva ani a torționarului comunist Alexandru Vișinescu care, aflat în buza a nouă decenii de viață a fost pasămite, deferit justiției. Faptul că cei doi și încă mulți ca ei au fost găbjiți de brațul legii la vârste matusalemice reprezintă doar vârful aisbergului. Să nu uităm nicicând (nu, nu să iubim trandafirii, că am văzut ce țepi și ce … țepe ne-au dat!) că pe perioada vieții acești netrebnici au beneficiat de niște drepturi care pentru românul de rând înseamnă curat dezmăț pe banii prostimii. Pensii babane, drepturi depline, poziții privilegiate în societate. Pentru ce? Pentru faptul că și-au bătut joc de acest popor! Călăii nației au beneficiat de tot ce și-au dorit pe toată durata vieții în timp ce victimele lor au suferit în tăcere și anonimat, terorizați de gândul că trecutul se poate repeta. Îmi vine acum în minte imaginea demnă a minunatei femei simbol anticomunist, Elisabeta Rizea care s-a stins și nu a apucat să-și vadă călăii decât tolănindu-se pe fotolii înalte și beneficiind de drepturi la care ea și mulți alții nici măcar nu au visat vreodată. Și Iliescu și Vișinescu au beneficiat de pensii nesimțite și nemeritate din partea statului român. La fel, toți cei care au lucrat în instituțiile de forță ale regimului securisto-comunist. Așadar și după 1989 călăii au fost privilegiați iar victimele lăsate doar în grija doamnei Lucia Hossu Longin care, prin al dumneaei „Memorial al durerii” difuzat la TVR ne-a arătat cealaltă față a monedei comuniste. Și la noi la Botoșani s-a aplicat exact același scenariu în ceea ce privește torționarii și victimele lor. Eroul Mugur Călinescu doarme de decenii somnul de veci la cimitirul „Pacea” în timp ce slujbașii regimului odios care „nu și-au făcut decât datoria” au încasat în această perioadă pensii speciale și au trăit fericiți până în ultimele zile ale vieților lor. Sau poate mai trăiesc, bine mersi! În aceste condiții mai putem vorbi de o justiție corectă, mai putem vorbi de moralitate, de datorie, de patriotism, de omenie, de normalitate? Categoric, nu! Și ca tacâmul să fie complet, pe lângă faptul că aceste lăcuste s-au înfruptat pe săturate, toată viața lor, din banul public, apare acum și Parchetul Militar cu dosarul secolului care, normal, înghite o sumedenie de parale. Salarii pentru procurori, infrastructura aferentă și câte și mai câte de parcă nu ar fi fost suficient ce mormane de bani au păpat de la noi acești torționari de-a lungul vieților lor. În ăst timp, dosare care ar fi trebuit instrumentate și care ascund în spatele lor furtișaguri de miliarde de euro stau prin sertare pline de praf pentru că onor procurorii se ocupă de Ilici cel Bătrân, marea problemă a românității! Au uitat sau nu-i interesează din motive de … privilegii căpătate, în ce buzunare de securiști a intrat valuta României în 1990. Au uitat de privatizările oneroase, de devalizările unor bănci sau de atâtea și atâtea furtișaguri la drumul mare. Dacă după 33 de ani ar fi înaintat către instanță asemenea dosare, da, mi-aș fi scos pălăria în fața lor. Așa, frecție cu spirt la picior de lemn! Dați-l naibii pe boșorog și faceți ce trebuie! Nu mai cheltuiți banii statului nostru rupt în fund pe cadavre comuniste sau securiste. Dacă n-ați făcut-o când trebuia, n-o mai faceți acum! Chiar nu mai are nici un sens și nicio noimă. Economisiți și voi niște bănișori că acuși se golește vistieria și nu or să mai fie fonduri pentru pensiile voastre speciale!