Scrisoare deschisă – Dumitru MONACU, scriitor

Cum orice scrisoare deschisă se adresează unei persoane sau unui grup de persoane, mă voi conforma și eu acestei cutume și drept urmare, „adrisanții” scrierii mele de azi sunt: Ciubotaru Gheorghe, Iftime Valeriu, Solomonescu Dumitru, Șfaițer Corneliu (i-am pus în ordine alfabetică pentru a elimina orice discuție inutilă!), dar nu numai ei. În Botoșani mai sunt o mulțime de oameni de afaceri de succes despre care, ignorantul de mine poate nu știe sau nu-și aduce aminte pe moment de ei. Mai sunt o sumedenie de medici, profesori, ingineri, arhitecți, constructori, juriști, economiști care performează în domeniile lor ale căror nume, repet, din ignoranță, neștiință sau amnezie temporară nu le-am putut menționa aici. Toți acești oameni, pomeniți prin nume sau categorie profesională au demonstrat că pot realiza lucruri mărețe în domeniile lor. Toți sunt oameni cărora aparent nu le lipsește nimic. Au tot ce le trebuie, unii chiar din preaplin. Și totuși, ceva ar trebui să-i îngrijoreze: lipsa perspectivei copiilor și nepoților lor. Ce țară le lasă în urmă? Anglia, Germania, Franța, Spania, SUA, Italia? Nu, aceste țări niciodată nu vor putea înlocui România noastră cu bunele și relele ei. Din păcate, relele patriei noastre s-au înmulțit într-o așa manieră în ultima vreme încât România horcăie efectiv pe patul de moarte în timp ce așa zișii doftori cotrobăie prin sertarele salonului să-i fure până și obiectele personale. Cum s-a ajuns aici, o știm prea bine. Ne-am dat țărișoara pe mâinile unor vraci șarlatani care ne-au amăgit, în schimbul multor mormane de bani, că ne-o fac bine. Cum suntem aproape trecuți de ceasul al 12-lea, este timpul să schimbăm macazul care ne duce țara spre pieire. Este timpul ca fiecare, după puterea, capacitatea și știința sa să nu mai stea cu mâinile încrucișate ca la priveghi și să facă ceva. Să acționeze în așa fel încât, la întrebarea logică și firească a urmașilor „Tu, tată sau bunic, ce ai făcut pentru salvarea nației?”, să nu aplece capul în jos! Din acest simplu dar profund motiv este imperios necesară implicarea oamenilor  pomeniți și nepomeniți mai sus, în politică! Trebuie lăsate orgoliile și diferențele de opinie nesemnificative la o parte și adunarea, toată lumea, sub un stindard comun. Adică un partid care să imprime o cale sănătoasă nației. Dacă veți strâmba cumva din nas că nu vă implicați din cauza lipsei de experiență în politică, vă răspund cu respectul cuvenit că nici nu este nevoie de o asemenea experiență păguboasă care ne-a adus în ungherul acesta întunecos al existenței ca neam și ca țară. Iar ca un argument în plus, vreau să subliniez faptul că România nu are nevoie decât de normalitate și nu de „experiențele” făcute de politrucii care, nici la oul piciorului nu vă ajung în ceea ce privește cunoștințele, inteligența, dibăcia și calitățile de manager. Cât mai aveți de gând să stați călcați pe gât de niște șmecheri parveniți chitiți doar pe punga voastră? Cât mai aveți de gând să suportați aroganța și nesimțirea funcționarilor statului? Cât mai aveți de gând să suportați concurența neloială a unui stat care vă consideră rivali și nu parteneri? Eu cred că nisipul din clepsidra răbdării românilor își termină ultimele fire. Drept urmare, adunați-vă toți într-un partid (altul decât cele care, fiind la guvernare, au betegit România) sau înființați unul și treceți la treabă. Veți rămâne perplecși de-a binelea când veți vedea câtă lume vi se va alătura. Adică toată populația județului cu excepția politicienilor de tristă amintire (sper!), a unor bugetari cărora li se ia suzeta zăbăloasă de la gură și a unor pensionari care încă mai cred în povești de adormit copiii. Cât despre instituțiile de forță, sunt convins că și acolo veți găsi sprijin pe deplin, interesul fiind unul comun și nobil: slujirea cu adevărat a patriei! Dacă veți lăsa orgoliile, ambițiile și micile conflicte domestice apărute de-a lungul timpului, veți putea schimba lumea. Lumea urbei, a județului, a țării. Gândiți-vă cam cum ar arăta peste doi ani o imagine a comunității cu Cornel Șfaițer primar, Valeriu Iftime președinte al Consiliului Județean, Gelu Ciubotaru senator sau Dumitru Solomonescu deputat. Oameni care știu ce și cum să facă. Pentru că nu trebuie absolut deloc experiență politică! România are nevoie de experiențe normale nu politice. Or cei numiți și nenumiți în rândurile de față, prin tot ceea ce au demonstrat în ultimele trei decenii sunt capabili să vindece România. Pentru binele urmașilor, urmașilor lor!