„Academicienii” netului – Dumitru MONACU, scriitor

„Verba volant scripta manent” este fără îndoială un proverb latin care, de mii de ani, a reprezentat pentru oameni esența unui adevăr de necontestat. Vorbele zboară, scrisul rămâne! Pornind de la aceste cuvinte spuse pare-se de către Caius Titus în Senatul roman și sărind peste aproape două mii de ani ajungem într-o perioadă în care, mai ales în mediul online, mulți „învățați” ai momentului nu țin cont de proverbul atât de plin de înțelepciune. De aceea, Internetul, această „alma mater” de tinichea „absolvită” de către unii devine gazda unor erori și aberații notorii care, odată intrate în căpșorul unora, ajung să-și însușească samavolnic statutul de adevăr absolut. Mulți, foarte mulți semeni ai noștri își găsesc răspunsurile la ale lor incertitudini sau întrebări pe paginile deșteptului „Google” fără a gândi măcar preț de o secundă că ar putea fi victime ori ale dezinformării ori pur și simplu ale neștiinței sau erorilor unor „postaci”. Spre deosebire de informația scrisă pe suport de hârtie, tot ce apare în mediul online are în spate, de regulă, un singur autor, care bineînțeles că poate greși, voit, nevoit sau pur și simplu din necunoaștere. Spre deosebire de textele online, tot ce apare tipărit trece, până la întâlnirea cu publicul larg, pe sub ochii multor oameni, cum ar fi corectori, verificatori, redactori sau pur și simplu, tipografi. Astfel, erorile uriașe nu prea au șanse să reziste în text, întrucât nu se poate să nu sară într-unul din atâția ochi care parcurg respectivele înscrisuri. De aceea, capcana Internetului în ceea ce privește informațiile eronate este letală. Orice informație aiurea, fiind scrisă pe ecran, capătă pentru utilizatorul care nu prea a cochetat cu școala dimensiunile unui adevăr absolut pe care acesta îl propagă în jur cu atâta patos de zici că-i text de Biblie. Interesant este faptul că odată cu acapararea mentală a acestor informații, subiectul deja se consideră a fi absolvent de medicină dacă știrea se referă la boli, de Conservator dacă este vorba de muzică, sau de Drept dacă acolo, pe net, este prezentat un articol de lege. De aici și până la tragerea de bretele cu medicii care au studiat cel puțin 10 ani sau cu muzicienii care sunt doldora de partituri nu este decât un mic pas, trecut cu nonșalanță și îndrăzneală de „academicienii” Internetului. Și cum – vorba românului – „prostul dacă nu-i fudul, nu e prost destul”, „licențiatul” nostru începe a comenta și a da sfaturi pe net de zici că el și nimeni altcineva nu a inventat sau a studiat până la preaplin subiectul despre care se vorbește în propoziția online, propoziție care adeseori nu are subiect, predicat sau, și mai rău, noimă. Mai mult decât atât, „licențiatul” nostru consideră că, datorită „vastelor” lui cunoștințe, locul în societate care i s-ar potrivi ca o mănușă ar fi acela de mentor, de lider sau ceva aproape de aceste două zone. Iar dacă respectivului, mama natură i-a fixat în laringe și un papagal obraznic și impertinent care atunci când e dat la maxim îi acoperă pe ceilalți, atunci destinația în societate e clară și evidentă: politica! Astfel, prostia, indolența și ignoranța subiectului capătă alte valențe cu efecte directe asupra oricărui cetățean al patriei, fie el academician sau om simplu de la țară. Am enumerat aceste două categorii pentru că întotdeauna ele s-au bucurat și se bucură de maximul meu respect! Revenind la erorile netului și la cauzele care fac posibilă expunerea lor pe scară largă (grabă, lipsă de documentare, neștiință, propagandă, manipulare sau pur și simplu rea intenție!) trebuie să subliniez faptul că așa-zisa viteză de navigare online care ne duce spre cunoaștere poate fi adeseori asimilată celei din circulația rutieră, condensată atât de grăitor în sintagma „Viteza ucide!”. Afirm asta întrucât mulți internauți își caută pe net soluții la problemele de sănătate, doftoricindu-se cu rețete sau cu tratamente care de multe ori au efecte contrare. Extrapolând și în alte multe domenii, culegerea de informații utile și aplicarea lor în viața cotidiană are de multe ori efecte nocive care lasă în urmă multe rele. Nu spun că tot ce este pe net este eronat, Doamne ferește! Problema este că puțini dintre utilizatorii Internetului au capacitatea intelectuală de a separa răul de bine sau adevărul de minciună. Iar această capacitate nu se poate cristaliza decât după ani și ani de studiu, după multe școli absolvite „pe bune” și după o experiență de viață de decenii, atribute care nu pot fi găsite în CV-ul „academicienilor” de pe net!