Dezastre naturale și electorale – Dumitru MONACU, scriitor

Tragedia care s-a abătut asupra Turciei și Siriei a scos la iveală niște probleme majore în ceea ce privește superficialitatea de care dau dovadă mulți dezvoltatori imobiliari. Aceștia, în goana după câștiguri mari și rapide fac economie și la ciment și la fier-beton și la orice alte materiale care asigură rezistența edificiilor la seismele mari. Este foarte posibil ca și la noi să fie situații de acest gen întrucât la ce haos e în țară, e la mintea cocoșului că fiecare face ce-l taie capul. Dar nu despre rezistența construcțiilor vreau azi să vorbesc ci despre un alt subiect, tot fierbinte care apare după catastrofele naturale și anume cum se implică Statul în întrajutorarea celor bătuți de soartă. Ei bine, domnișorul Stat, habar nu are să reglementeze și să pună la punct un sistem simplu și eficient de acest gen și când afirm asta mă gândesc la faptul că asigurările de locuințe ar fi soluția. Adică niște asigurări gen RCA, obligatorii, cu ajutorul cărora să se poată asigura suportul financiar în caz de dezastre naturale. Știu, îmi veți spune că există pe piață acest gen de asigurări sau că Statul le-a categorisit drept obligatorii, bla bla bla! Din nefericire, extrem de puțină lume și-a asigurat locuințele și clădirile, chit că aceste asigurări ar fi cică și obligatorii și ieftine tare. Pe de altă parte, viteza cu care se duc de-a berbeleacul companiile de asigurări ar fi trebuit să constituie motivația pentru luarea de către stat, spre gestionare, măcar asigurările de dezastre naturale. Știm cu toții că Statul este cel mai prost administrator datorită influenței politicului dar în condițiile existenței unor sisteme și pârghii transparente și clare de control, ar putea fi o soluție în acest caz, mai ales că oricum scoate bani din buzunar (!) ori de câte ori are loc un eveniment extrem care lasă oameni pe drumuri. Mai concret și la obiect, mă gândesc că nu ar fi de neglijat ideea înființării unei societăți de asigurare națională care să ofere, în schimbul unor sume suportabile, liniștea și minimul de confort financiar, cetățenilor afectați de dezastre. Acest lucru s-ar putea realiza practic și, cred eu, ar fi o acțiune de succes numai dacă absolut orice venit și orice cheltuială ar fi vizibilă pentru toți cetățenii patriei, inclusiv salariile și sporurile (dacă e nevoie de ele, normal!) angajaților de la ipotetica societate de asigurări. Adică să poți intra de pe computer sau de pe telefon în baza de date și să vezi cine, ce, când și cât a plătit sau încasat în fiecare zi. Mai pe șleau spus, să existe o transparență totală care să asigure împiedicarea  furtișagurilor ce au loc cu preponderență la societățile și regiile de stat. Bineînțeles că acest deziderat ar putea prinde viață numai și numai cu concursul aleșilor neamului întrucât ar trebui întocmită o lege clară, fără celebrele norme de aplicare, fără ambiguități care să cuprindă tot ce ține de acest caz: organigramă, fondul de salarii (procent din suma totală adunată) scopul, modalitățile clare de ducere la îndeplinire a lui. Apoi, stabilirea obligativității de asigurare pentru fiecare cetățean, funcție de bruma de avere (edificii, bunuri) pe care acesta o deține, condiții de restituire a sumei asigurate dar și alte multe detalii tehnice care intervin în această ecuație grea dar nu de nerezolvat a asigurării bunurilor și locuințelor. Din păcate, ai noștri guvernanți, preocupați doar de imagine și nu de fapte, sunt interesați de rezolvarea acestei mari probleme mai mult de-o grămadă. Am văzut în aceste zile, când Gorjul a fost zguduit de două cutremure, o mimare mai accentuată a interesului din partea autorităților. Cum altfel am putea cataloga acea directivă emisă de către premierul Ciucă prin care dorea să găsească răspunsul la o problemă demnă de cascadorii râsului: au construit și la noi blocuri, cârpacii din sud-estul Turciei? De parcă noi nu i-am avea pe ai noștri, pe dezvoltatorii imobiliari legați ombilicali de partidele aflate la guvernare! În plus, intrăm peste ceva timp în febra alegerilor și numai la dezastrele naturale și necazurile oamenilor nu le stă mintea politicienilor. Frica lor este de un cutremur la alegeri nu de unul în Gorj, Vrancea sau Botoșani! Așadar, soluții post dezastre ar fi destule pentru Stat. Din păcate, ele nu reprezintă o prioritate pentru mediul politic oricare ar fi acesta. Suntem condamnați să înfruntăm, pe lângă dezastrele naturale neprevăzute și pe cele electorale ciclice, din patru în patru ani. În concluzie, nu vă bazați niciodată pe Stat atâta vreme cât încă nu se întrevede cutremurul cel mare (electoral!) care să-l reașeze pe principiile sănătoase cuprinse taman în cartea cărților din România, Constituția!