Legala discriminare guvernamentală – Dumitru MONACU, scriitor

Deși noțiunea de normalitate nu este percepută la fel de către toți oamenii, ea este structurată pe un schelet de bază care reprezintă un punct comun pentru marea majoritate. Din păcate, lipsa de orizont cultural, material, politic, religios și altele, face ca unii oameni să vadă normalul dintr-un unghi de vedere total obtuz. Astfel, normalitatea pentru fanaticul religios este reprezentată doar de dogmele și sfinții săi, pentru șovin numai de nația lui, pentru rasist numai cei de culoarea lui, pentru homofobi numai sexul … tradițional și exemplele ar putea continua mult și bine. Pentru depresurizarea socială a eventualelor excese provocate de categoriile de oameni pomenite mai sus, statul a înființat o instituție care, pasămite, are rolul de a sta cu geana pe derapajele de la normalitate. Este vorba de CNCD, adică Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. În mod normal și natural, această instituție ar trebui să amendeze ieșirile din decor nu numai ale unor persoane private ci și ale factorilor decidenți, adică ale guvernanților. Spun asta întrucât discriminarea propovăduită și pusă în practică de niște persoane fizice nu este decât un floc în calea mașinii de tuns comparativ cu cea practicată abuziv și permanent de către organele statului. Înainte de a vă reaminti pentru a „n”-a oară cele mai flagrante cazuri de discriminare din arsenalul Guvernului, Parlamentului și al Președinției, vreau să vă informez că respectiva instituție, adică CNCD, este acoperită perfect din punct de vedere legal. „Consiliul este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar și garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte”. Așadar, dacă niște legi din România sunt aiurea-n tramvai, normal că CNCD va veghea la respectarea lor așa cum au fost ele concepute deși de multe ori, aceste legi mustesc de discriminare. Normalul așadar pentru CNCD nu se bazează pe acel schelet de bază de care aminteam în debutul acestor rânduri ci pe niște aberații legislative emise în plenul celui mai cancerigen organ din România, adică Parlamentul. Cum spuneam, cazurile flagrante de discriminare nu le întâlnim în atitudinile unor cetățeni mai exaltați ci în deciziile politice. Astfel, recenta creștere cu 13,8 la sută a pensiilor a atras după ea o mulțime de discriminări. Deși marea discriminare cu pensiile speciale este aproape uitată și intrată în normalitate, această proaspătă creștere a făcut ca o pensie de 2000 de lei să crească la 2276, cu 276 lei, în timp ce una de 10000 de lei să crească cu 1380 adică de cinci ori mai mult. Este echitabilă această măsură sau discriminatorie? Apoi, în cazul alegerilor primarilor  și a președinților, este echitabil și corect ca președintele țării să fie ales în două tururi iar baronii locali într-unul? Nu este și aici o discriminare grosolană și fățișă? O altă discriminare gogonată care se poate vedea de pe Saturn se referă la vârsta de pensionare la anumite caste mai speciale și mai cu moț decât plebea. Cât privește nivelurile de salarizare practicate de către statul român, regăsim și aici discriminări ca în codru. Anumite categorii de salariați primesc salarii mai mari și de câte 50 de ori decât salariul minim pe economie și asta în cazurile clare de sinecuri acordate membrilor de partid, rudelor, amantelor liderilor politici. Nu ar fi fost oare normal un raport de maxim 1 la 10 între venitul minim și cel maxim acordat de către stat? Am spus „venit” întrucât sunt sectoare de activitate unde sporurile adunate depășesc salariul de încadrare. E normal așa, sau e discriminare? Am amintit aici doar de câteva cazuri flagrante de discriminare care afectează peste 90 la sută din populația țării. În practică vom întâlni mult mai multe situații de discriminare care își pun amprenta pe anumite categorii socio profesionale specifice și care nu fac altceva decât să întărească ideea că CNCD există doar cu numele în viața anapoda a țărișoarei noastre. De altfel, faptul că instituția se află sub control parlamentar spune totul. La ce să te aștepți de la cei ce sunt în slujba discriminatorilor legali, adică politicienii?