„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor

Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie în pledoaria ce urmează, o voi aminti sau reaminti, după caz. Așadar, câteva broscuțe și-au propus să organizeze un concurs pentru a vedea care dintre ele poate să ajungă în vârful unui turn, ce se înălța semeț. O mulțime de spectatori curioși s-au adunat pentru a urmări cursa și pentru a le încuraja pe broscuțele cele curajoase. Se auzea cum șușoteau între ei despre cât de înalt este turnul și cât de periculoasă este această întrecere. De cum s-a dat startul întrecerii, broscuțele au început să se cațăre vioaie, însă de jos auzeau vocile spectatorilor, unii prieteni, alții necunoscuți, cum strigau în continuu: „N-are rost, turnul este prea înalt! Opriți-vă, sunteți în pericol, o să cădeți!” Pe rând, tot mai multe broscuțe au început să se resemneze și una câte una, au abandonat cursa. Numai una singură a continuat să se cațăre cu încăpățânare mai departe, ajungând în final în vârful turnului. Întrebată de toți la final cum de a avut atâta tărie și voință, broscuța învingătoare nu a răspuns nimic. Era … surdă. Broscuțele – cu ghilimelele de rigoare – pe care le voi evoca azi aici sunt două și poartă numele Daniel Botezatu, Mihaela Stoiciuc Vasilică și Bogdan Cărăușu. Acești cetățeni ai urbei noastre s-au înscris într-o competiție față de care turnul cel semeț e floare la ureche: candidatura independentă la scrutinul din 9 iunie! Șansele lor de a ajunge consilieri locali (de primar nici nu mai amintesc!) sunt extrem de mici, în condițiile în care legea electorală este în așa fel făcută, încât partidele să nu scape cumva din mână pâinea și cuțitul. Sau mai plastic spus, ciolanul cel aducător de bine. Practic, legiuitorii au construit un adevărat baraj în fața independenților care au curaj să se bage în bătălia electorală. Astfel, în cazul de față și social democrații și liberalii s-au asigurat că numai „prin ei înșiși” se ajunge la butoane și nicidecum altcumva. Dacă în cazul primarului mai există vreo logică (deși funcția este sau ar trebui să fie până la urmă una administrativă și nu politică!) în cazul consilierilor, prezența politicului nu este altceva decât o mare cacealma cu ajutorul căreia ni se ia tot potul adică bugetul local, cel care ar trebui să fie gospodărit numai înspre binele cetățenilor și nu al politicienilor. Mult mai logic, mai corect și mai gospodărește ar fi ca în bătălia electorală pentru consilieri, partidele să fie excluse, în locul listelor pline cu trepăduși să fie prezenți independenții grupați pe anumite domenii. Astfel, fiecare cetățean care se simte bun, valabil și capabil, să poată candida pentru unul din domeniile: învățământ, sănătate, urbanism,utilități, siguranța cetățeanului, salubritate, transport, persoane vulnerabile, dezvoltare, juridic, patrimoniu, dar și altele de aceeași gen a căror necesitate este evidentă. Astfel, la startul campaniei s-ar prezenta oameni de ispravă care au performat în domeniile menționate. Profesori, medici, arhitecți, constructori, ingineri, juriști, economiști, polițiști sau militari în rezervă ar putea forma un corp de elită care să ia deciziile cele mai bune în ceea ce privește interesele cetățenilor urbei. Așa, cu nea Tilică pus pe lista partidului că a strâns semnături sau a lipit afișe, nu vom avea niciodată un consiliu local în care să regăsim profesionalism și eficiență. Revenind la temerarii (că da, asta sunt!) care se încăpățânează să nu asculte vocile descurajante ale celor din jur, ei reprezintă pentru noi cetățenii, licărul de speranță de victorie în confruntarea inegală dintre dictatura normalității și dictatura politică. Sau dictatura … democratică sau cum vreți s-o numiți. Este posibil sau mai exact, foarte posibil, ca ei să eșueze în demersul lor. Dar dacă din doi sau câți or mai fi acum în 2024, la următoarele alegeri se vor face 20 sau 200, până la urmă ceva se va schimba în bine în administrație, iar Daniel Botezatu, Mihaela Stoiciuc Vasilică și Bogdan Cărăușu vor rămâne în memoria botoșănenilor ca deschizători de drumuri care au purtat flacăra speranței, neabandonând urcatul în turnul primăriei. E adevărat, nu sunt primii candidați independenți dar extrem de hotărâți, tenace, bine intenționați. Și bine ar fi să fie și surzi precum broscuța câștigătoare…