Calea spre stabilitate în cuplu – Dumitru MONACU, scriitor

Probabil energiile cele mai puternice care nu provin direct din lumea materială își au izvorul din două zone pe cât de complexe, pe atât de omniprezente în viața oamenilor: religia și sexul. Dacă ar fi să contabilizăm câte tragedii, crime, războaie sau fărădelegi au generat cele două, nu ne-ar ajunge multe vieți. Drept urmare, nu mă voi apuca să despic cele două fire în patru, ci voi încerca în rândurile următoare să dau mireanului ce-i al lui, adică să analizez cumva, detașat și obiectiv, energiile sexuale. Bineînțeles că acest subiect nu îl pot privi decât prin existența unui cuplu stabil, bărbat-femeie și nu altfel. Adică așa cum sunt peste 90 la sută dintre oameni. Se știe, în orice cuplu există două direcții fără de care mai devreme sau mai târziu, acesta se distruge. Este vorba de comuniunea dintre cele două suflete, dar și dintre cele două trupuri. Potrivirea trupească sau sufletească dintre bărbat și femeie este extrem de importantă și, deși unii spun că stâlpul casei se află în zona sexuală, eu aș zice că nu. Într-adevăr, sexul este extrem de important într-un cuplu și este principalul motor care generează o coabitare fericită. Spun asta întrucât, la 20 de ani, atracția trupească bate la fund, rău de tot, atracția sufletească, ea fiind un fel de stat în stat. Totul se rezolvă atunci cu sexul. Numai că în timp, situația se schimbă și în caz de nepotrivire sufletească lucrurile încep să o ia razna, legătura desfăcându-se exact din zona liantului, adică sexul. Pentru a fi înțeles așa cum trebuie, este necesar să fac precizarea că apetitul sexual al celor doi parteneri nu respectă principiul vaselor comunicante, adică în momentul contopirii, egalizându-se. Ca să se întâmple egalizarea trebuie ca unul dintre cei doi ori să coboare ori să urce. În primul caz, ruptura cuplului e pe aproape, coborârea unuia dintre parteneri lăsându-se după un timp cu frustrări și dorințe de mai bine. Și logic, acesta va căuta un partener care să poată ajunge natural la nivelul dorințelor lui, ceea ce duce în timp la adulter sau divorț. În cazul al doilea, partenerul situat la un nivel mai coborât de energie sexuală, dacă se va autoeduca și va veni în întâmpinarea partenerului (ceea ce nu e greu deloc, întrucât această „corvoadă” are loc în pat și acolo nu se ridică pietre de moară!) va rezolva ecuația, eventuala evadare din … cotidian (a se citi din pat!) a unuia dintre ei fiind accidentală și singulară, determinată de slăbiciunea omenească numită curiozitate și atât. Uniformizarea și nivelarea dorințelor, poftelor, capriciilor sau a anumitor experiențe sexuale e clar că nu se poate realiza dacă nu există o comuniune sufletească perfectă, caz în care cei doi își pot mărturisi deschis și fără nicio jenă ce așteaptă de la perechea lui. Dialogul urmat de înțelegerea partenerului alungă pofticioșii din exterior precum alungă mărul medicul, devenind o temelie de cuplu greu de distrus. Așadar, comuniunea dintre cele două suflete poate deveni liantul perfect pentru comuniunea dintre cele două trupuri. Pentru că după zece, douăzeci sau treizeci de ani de conviețuire, energiile trupești au nevoie de energii sufletești care să le mențină pe coordonatele dorite. Iar energiile sufletești nu sunt altceva decât rezultatul unor eforturi (uneori!) de a veni în întâmpinarea dorințelor partenerului. Repet, în dragoste nu se aplică principiul vaselor comunicante automat, ci dirijat și controlat. Aud adeseori expresii de genul „eu nu fac așa ceva, e sub demnitatea mea”, considerându-se dorințele partenerilor drept perversiuni, anomalii sau lucruri incompatibile cu vârsta, statutul social, perceptele religioase ș.a.m.d. Ei bine, aflați oameni buni (ce-i care încă nu ați realizat cum stă treaba!) că în patul unui cuplu, este normal, benefic, compatibil cu orice vârstă sau poziție socială, creștinesc și oricum vreți, absolut orice ce își doresc și fac de comun acord, cei doi parteneri. Orice experiență, orice nebunie, orice picanterie dacă e dorită și aplicată de ambii parteneri, devine fără doar și poate un element de normalitate și stabilitate a cuplului. Fantezii, vise, ciudățenii, toate acestea trebuie să se producă dacă unul dintre parteneri își dorește așa ceva. Celălalt, chiar dacă la început se află într-o oarecare dificultate, trebuie să se adapteze. Și apoi, pofta vine mâncând, spune un proverb românesc. Dar înainte de toate acestea, dialogurile despre aspirațiile și necesitățile celuilalt nu trebuie să lipsească nicio secundă. Și, așa cum am spus, cel cu energiile mai reduse trebuie să se ridice la nivelul partenerului. Altfel, dezechilibrul acesta va conduce la apariția unui alt echilibru, numai că unul dintre parteneri (ghiciți care!) va fi înlocuit. Discutați așadar, cu franchețe și îndrăzneală și căutați calea. O cale care poate fi cea expusă în aceste rânduri…