Oameni mari cu capete mici – Dumitru MONACU, scriitor

Ping-pong-ul politic al USL-ului cu privire la stabilirea datei alegerilor prezidențiale roade din electoratul celor două partide mai ceva precum vântul, înghețul sau ploaia care ciuntesc, pleoștesc și mărunțesc o moviliță de calcar. Culmea absurdului constă în faptul că deși se observă cu ochiul liber din Ceruri acest fenomen, grangurii din fruntea celor două partide falimentare (PSD și PNL, adică!) se comportă de parcă s-ar fi întors în timp, prin 2012 când prostiseră peste jumătate de români cu propaganda lor deșucheată. Deși astăzi zestrea adunată în voluminoasa ladă a USL-ului se chircește undeva pe la vreo 36 %, adică ceva puțin-puțin, pe fund, cum s-ar spune, liderii de la centru și chiar și unii de prin județe încă visează la măreții, puteri și onoruri pe care nici cel mai optimist dar realist pesedist sau liberal de rând nu cutează să și le imagineze întrucât chiar ar fi de domeniul fantasticului asemenea vise. Așa stând lucrurile, „căpoșii” cei mari, în loc să se adune precum episcopii la Vatican și să stea închiși într-o încăpere până găsesc o soluție cât de cât convenabilă, ei lansează în spațiul public nume scrise pe genunchi și date scrijelite pe pereți, scopul fiind, bineînțeles acela de a testa opinia publică, mai exact de a bâjbâi soluția dorită de marea majoritate. Măi, netoților! Dacă tot nu sunteți în stare să fixați o dată în calendar și să nominalizați un candidat clar pentru prezidențiale, ce pana mea, mai căutați acolo, în vârful piramidei? Chiar nu realizați că cu fiecare tărăgănare sau bâlbâială nu faceți altceva decât să vă mâncați singuri procentele? Aș da pariu pe orice că dacă în acest moment s-ar repeta alegerile parlamentare, cele două partide ar avea, în comun, un scor care ar începe cu cifra 2! Și cum să nu se întâmple așa dacă mai nou, mamelucii politici din fruntea nației se joacă de-a data prezidențialelor și propun ca variantă organizarea scrutinului după sărbătorile pascale sau chiar în toamnă. Asemenea gogomănie nu am crezut că poate exista pe tărâmul politic al patriei mele. Adică îl mai ții încă o jumătate de an pe tron pe cel mai neiubit fiu al nației, Klaus Iohannis! Că da, asta este domnul de la Sibiu: cel mai neiubit! Nimeni, absolut nimeni în afară de nevastă-sa nu și-l mai dorește în fruntea statului român. Așadar, pe un asemenea siaj de antipatie, Ciolacu, Bolojan și ceilalți corifei vor să se înscrie în drumul pentru cucerirea Cotrocenilor! Pe de altă parte, o altă paradigmă statală ne spune că de fapt, nu politicienii conduc o țară într-o direcție sau alta, ci serviciile secrete care, din spatele cortinei, trag cum cred ei, sforile. Și cum în serviciile românești au dat iama atât molima suveranistă cât și zavistia globalistă, asistăm la un spectacol gen „Marioara și Vasilache” în cadrul căruia se bat nu numai cei doi protagoniști pe scenă, în fața publicului dar și cei ce trag de ațe, după cortină. Bineînțeles că nota de plată va fi achitată numai de către politicieni care, șantajabili și cu bube în cap vor lua totul asupra lor fără să „țâpurească” nimic despre presiunile, recomandările și chiar ordinele venite din culise. Și uite-așa, se pare că vom fi contemporani cu trecerea în neființă spre veșnică neamintire a celor două partide. Pentru că înspre un asemenea punct se îndreaptă și social-democrații și liberalii. Bine, de dispărut total nu vor dispărea iar când afirm asta mă gândesc la PNȚCD, partidul care, prin trupul „omului mic cu capul mare” (citat din Traian Băsescu!) numit Aurelian Pavelescu încă respiră, ajutat bineînțeles de ștampila pe care acesta nu a mai vrut s-o returneze la partid dar și de oarece … aparate care îl mențin printre cei vii. Parafrazând „hăhăielile” fostului marinar și prezident, cele două partide sunt azi conduse de oameni aparent mari, cu capete mici pentru că după infantilismul de care dau dovadă, nu se poate pune nicicum problema unei dezvoltări normale a suportului cranian. Ceea ce nu înțeleg politicienii din staff-ul celor două partide este faptul că, în mod sigur, cu cât amână, tărăgănează și bagă în ceață data alegerilor dar și numele unui candidat, cu atât mai rău va fi rezultatul la momentul adevărului, adică în data scrutinului. Până acum ceva timp credeam că există posibilitatea ca o resetare managerială, o schimbare de direcție să poată duce la salvarea PSD și PNL de la … retrogradare. Și ca să fiu în ton cu fotbalul autohton unde tocmai s-a efectuat schimbarea prin aducerea lui Leo Grozavu ca antrenor, pot afirma, fără nicio teamă de a greși că niciun antrenor nu mai poate redresa cele două corăbii aflate în derivă sau mai corect spus, scufundare liberă. Oameni mari cu capete mari, se pare că nu prea mai există în rezervele lor de cadre!