Se tot vorbește, pe bună dreptate, că în România, un salariat dă o groază de bani la stat din leafa sa. În total, 45 % din cifra înscrisă în contractul de muncă trece în vistieria statului, astfel: 20 % asigurări sociale (CAS), 10 % asigurări sociale de sănătate (CASS) și 10 % impozit pe venit. Nu mă voi referi în continuare la modul oribil în care ne asigură statul cu utilitățile uzuale sau cu sănătatea ci voi privi dintr-un alt unghi acest aparent jaf la drumul mare. Am spus „aparent” pentru că în toată ecuația asta a salariilor, guvernanții ne-au băgat o șopârlă mai mare decât crocodilul de Nil. Dacă vom analiza cât de cât temeinic nivelul salarial din România (și aici mă refer în special la zona bugetară!) vom constata că nu numai taxele sunt foarte mari dar și salariile. Pentru că, într-o economie sănătoasă, nivelul salariilor este dat de eficiența și productivitatea muncii în special din mediul privat. Avem noi așa ceva? Categoric nu! Și ca să mascheze stagnarea și pasul pe loc al economiei românești, politrucii guvernanți au venit cu o găselniță eficientă pentru ei, păguboasă pentru noi: mărirea salariilor dublată de un fel de parandărăt carpatic prin taxe foarte mari. Cum se spune pe la noi, statul, cel mai mare angajator, ne ia pe pere ce ne dă pe mere! Un furt de căciulă sau, mă rog, de coif, ca să fiu actual, cum nu s-a mai văzut nicăieri în lume. În orice țară sănătoasă la nivel de conducere, nivelul salarial este dat de mediul privat. Pentru că, așa cum am mai spus de multe ori, banii acolo se fac și nu la sediul Guvernului, Parlamentului sau al partidelor. În condițiile în care neputința, nepriceperea și reaua voință au devenit deja tradiționalele trăsături ale oricărui guvern postdecembrist, ce s-a gândit unul cu mintea creață? Să ne crească salariile sau pensiile în așa fel încât vistieria țării să nu fie afectată decât de tunurile lor. „Le dăm prin față și le luăm pe la spate, de fapt nu chiar pe la spate ci legal și corect, taxe atât de mari încât să compensăm creșterile salariale.” De asta avem cele mai mari taxe din Europa. Pentru că salariile au fost crescute artificial și nu natural! Astfel, în loc să avem pe hârtie salarii de 6-7 mii de lei și să luăm în mână 5 mii și ceva, au umflat artificial leafa, au dus-o la 10 mii de lei și concret, în buzunar ajung tot 5 mii și un pic. Ideea, nu știu a cui o fi fost, este numai pe jumătate diabolică dacă e să o analizăm numai prin acest unghi. Pentru că, se știe, orice mărire de salariu este un punct câștigat în alegeri de către partidele aflate la guvernare. Ceea ce, de fapt s-a și dorit. Cealaltă jumătate de idee diabolică provine din nivelul ridicat al taxelor care intră în sacul acela mare numit buget de asigurări, sac ce este gestionat doar de către unii dintre aleși. Bineînțeles că vor veni unii cu explicații aparent coerente: trebuie în învățământ, pază, securitate, investiții în infrastructură, sănătate, cultură ș.a.m.d. Așa o fi dar ca „investitori statali” ce suntem nu ar fi fost normal să știm exact unde s-au dus banii noștri? Cât acolo, cât acolo și tot așa. Un posibil răspuns al guvernanților ar fi acela că s-a votat în Parlament destinația banilor noștri. Din păcate pentru noi, mulți dintre aleșii noștri, habar nu au cu ce se mănâncă un buget, mai ales când acesta este încropit pe genunchi și votat pe repede înainte. Știu parlamentarii câți bani ne trebuie într-un an să plătim dobânzile la datorii, câți bani consumă instituțiile de forță ale statului sau ce sume uriașe se duc pe apa … justiției? Eu tare cred că nu. Sau, ca să vin cu o altă întrebare retorică, vă simțiți asigurați lunar, voi cei care aveți salarii de 10000 lei, cu servicii de 4500 lei? Am pus aici și cei 10 la sută reprezentând impozitul pe salariu. Numai analizând corect și cu stiloul în mână se pot lua măsuri de evitare a falimentului. Numai așa se poate cârpi gaura uriașă prin care se scurg banii noștri către buzunarele unora sau pur și simplu în hăul economiei. Și dacă eu care am studii tehnice și nu economice gândesc și văd problema asta așa, la modul general, e limpede că există economiști în țara asta care cunosc la detaliu mecanismele bugetare defecte care încă sunt în funcțiune. De ce n-or fi chemați ei, economiștii, contabilii de vază ai țării la gestionarea banilor nu pricep decât parțial: pentru că nu vor să li se taie din macaroană! Concluzia este evidentă, zic eu: primim salarii prea mari (mă refer la mediul bugetar, normal!) și din ele se înfruptă la greu, fără discernământ, potentații zilei adică guvernanții. Mai exact și mai concret, politrucii. PSD și PNL, adică! Și ca să nu spuneți că vorbesc (de fapt, scriu!) aiurea, haideți să comparăm nivelul salariilor din România cu cele din Germania, Franța, Marea Britanie. Vom constata că, în raport cu situația din urmă cu 20 – 30 de ani, aproape că suflăm în ceafa Occidentului prin progresul realizat. Așa o fi oare? Eu tare cred că e iluzia determinată de creșterea artificială a salariilor. Cu toate urmările ei!
„Parandărătul” bugetar și iluzia de mai bine – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Normalitatea cu plusurile și minusurile ei – Dumitru MONACU, scriitor
Recentul proiect de lege (aprilie 2025) privind eliminarea pensiilor speciale nu reprezintă altceva decât o dovadă în plus că în România normalitatea nu face...
Editorial
Educația, la fel ca și dinozaurii – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cei care, la sfârșit de săptămână, au avut drum prin Parcul Eminescu, au putut observa că dinozaurii sunt pe picior de plecare. După câteva...
Editorial
Un serial stupid – Virgil COSMA, jurnalist
În săptămâna care a trecut am fost martorii stupefiați ai celei mai mari rușini judiciare din toți cei 35 ani care au trecut de...
Editorial
Totul este la un clic distanță – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Poate că cea mai mare realizare a vremurilor pe care le trăim nu este informația ca atare, ci accesibilitatea acesteia. Informație a existat de...
Editorial
Succintă cronică locală – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă în urmă cu câteva săptămâni mă plângeam de faptul că subiectele jurnalistice locale sunt efectiv căzute în umbra celor naționale și mondiale, iată...
Editorial
Ai de noi și vai de voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La începutul anului, prin presa prea puțin iubită de stat - adică acea parte a presei care supraviețuiește fără subvenții de la partide -...
Editorial
Banii înapoi! – Dumitru MONACU, scriitor
Recenta „ascundere” de către judecătorii suceveni a celor trei persoane implicate în niște presupuse acte de corupție (Verginel Gireadă - primarul comunei M. Eminescu,...
Editorial
Curățenia ca exercițiu de ipocrizie – Ciprian MITOCEANU, scriitor
După săptămâni de trudă și pregătiri, românii au întâmpinat sărbătorile pascale cum știu mai bine, într-o manieră consacrată. Excese alimentare și mai ales bahice,...
Editorial
Lumina din mormânt – Virgil COSMA, jurnalist
Trăim o lume fragmentată de conflicte care au tendința de a se globaliza și de polarizări culturale duse la extrem. Se simte însă o...
Editorial
Statistica ieftină și Paștele electoral – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ne-am aștepta ca, având în vedere vremurile și tehnica, cei de la butoane să fie mai prudenți atunci când vine vorba despre manipulare și...
Editorial
Când nu răspunde cine greșește – Dumitru Monacu, scriitor
Știrea că Spitalul Județean este obligat să o despăgubească pe medicul ginecolog care a fost de gardă în noaptea decesului Alexandrei Ivanov ne demonstrează...
Editorial
Deștepți, dar nu destul – Ciprian Mitoceanu, sciitor
Aproape că nu e zi în care să nu apară în presă relatări despre românași de-ai noștri care s-au pricopsit cu dosare penale –...
Editorial
Principiul maselor comunicante – Dumitru Monacu, scriitor
Rândurile de față nu se doresc a fi destinate nici academicienilor și nici proștilor. Sunt pentru oamenii normali care n-au trecut ca gâsca prin...
Editorial
Educația pentru responsabilitate – Ciprian Mitoceanu, scriitor
Se vorbește din ce în ce mai mult despre reforma educației și este firesc să fie așa în condițiile în care e tot mai...
Editorial
Semeni vânt, culegi furtună – Virgil COSMA, jurnalist
Ce facem noi acum? Jucăm la două capete, încercând să ungem pâinea, dar să rămânem și cu slănina în pod. Ceea ce, evident, nu...
Editorial
Prostie sau strategie? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În ceea ce privește porția de circ, putem spune că avem cantitate cât să dăm și la alții, calitatea e discutabilă, însă ține gândul...
Botoșani
cer acoperit de nori
14.4
°
C
16.6
°
14.4
°
67 %
2.7kmh
97 %
mie
24
°
J
22
°
vin
19
°
S
24
°
D
18
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Când nerăbdarea-i mare, sfâșii pachetul imediat ce l-ai primit, că nu ambalajul e important.
EDITORIAL
Recentul proiect de lege (aprilie 2025) privind eliminarea pensiilor speciale nu reprezintă altceva decât o dovadă în plus că în România normalitatea nu face...
EPIGRAMA ZILEI
La balamuc tv niște niște ciudate
Zilnic ne spun, vărsând pe post mânia
Că România e-n realitate
Cum e Realitatea-n România...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...