Succintă cronică locală – Dumitru MONACU, scriitor

Dacă în urmă cu câteva săptămâni mă plângeam de faptul că subiectele jurnalistice locale sunt efectiv căzute în umbra celor naționale și mondiale, iată că mai nou au apărut fapte, informații de primă mână care au acaparat pe deplin atenția botoșănenilor. Pe primul loc, de departe, stau arestările celor trei corifei ai administrației și afacerilor locale care, întinzându-se mult mai mult decât le era plapuma, posibilitățile și competențele, au răsturnat țucalul de lângă pat și, drept urmare, mirosuri grele a corupție au cuprins orizontul. Un orizont extrem de larg, dacă e să ne luăm după dezvăluirile ziarului „Obiectiv de Suceava”, care prezintă ramificațiile caracatiței hrănite cu banii din PNRR, o caracatiță care își întinde tentaculele în Botoșani, Suceava și de ce nu, chiar Bacău, că doar lucrările pe care le execută acolo apropiatul primarului din Mihai Eminescu, au fost obținute așa pe … vasta și calificata experiență a întreprinzătorului care până mai ieri nu avea nimic în comun cu canalizările și aducțiunile de apă. Dar cum apa este deja prioritate prezidențială (după Georgescu, ea conține informație, după Ponta apa este salvarea Belgradului, după Nicușor Dan este ceea ce le lipsește bucureștenilor, iar după Crin este ceea ce ar trebui să nu fie în pahare!) probabil că prin metode specifice s-au obținut atestatele și calificările necesare! Dar să revenim la celelalte oi ale noastre. Am spus-o dintotdeauna că primarii, acești stâlpi din teritoriu ai partidelor care au confiscat totul în țara asta (PSD braț la braț cu PNL) fac parte din zona superioară a corupției din România, după câteva mandate aceștia devenind bogătașii de facto ai comunităților pe care le păstoresc. Sursele de înavuțire sunt altele, nicidecum lefurile acelea care le intră lunar pe card. Începând cu depistarea clădirilor, a terenurilor care nu prea au stăpân și până la taxa pe fiecare contract încheiat între un agent economic și primărie, toate acestea reprezintă de fapt sursele adevărate de … finanțare pentru edilii în exercițiu. Mai sunt, desigur și alte canale pe care, dacă nu curge, pică, dar grosul bănetului din cele două „activități” se trage. Tot românul cunoaște aceste aspecte, tot politicianul le știe, dar nimeni niciodată nu a intervenit (legislativ, vorbind!) pentru crearea unor mecanisme de dat peste mânuțele acaparatoare ale primarilor. Din când în când, anumite instituții (în special DNA) le mai taie macaroana, dar acțiunea acestora nu are ca scop principal recuperarea la bugetul de stat a marilor sume provenite din corupție, ci strângerea de boașe în vederea recuperării în nume propriu a unor sume de bani sau bunuri. Aceleași scenarii sunt servite de zeci de ani românilor și nimeni niciodată nu a mișcat un deget întru ameliorarea situației. Suntem așadar captivi, deținuți, într-un sistem legislativ de toată jalea. Un sistem corupt, strâmb, părtinitor și fără orizont. Răul pe care îl provoacă acest sistem se reflectă și asupra actorilor principali, adică primarii, pentru că să nu credeți cumva că nu-i ajunge și nu-i doboară stresul, preocupările de ieșire din impas sau lipsa de libertate. Cu toate avuțiile lor, cu toate milioanele, hectarele și pleiada de clădiri pe care le gestionează, consumul nervos, depresia, stresul îi coboară efectiv la statutul de simpli muritori. Sau chiar mai jos. Iar când tăvălugul aduce din urmă alte și alte necazuri (așa cum se prezintă situația primarului din M. Eminescu, care mai este băgat în niște matrapazlâcuri cu apa și curentul, ambele presupus furate de la societatea de apă) căderea efectivă în fund a edililor nu mai este o vorbă goală, ci o certitudine tristă. Concluzionând, fiecare cum își așterne așa doarme, dar parcă legiuitorul a exagerat tare de tot în ceea ce privește nivelul și numărul tentațiilor care îi dau gata pe edili. Revenind la subiect, adică știrile autohtone, trebuie musai să mai comentez câte ceva despre o nouă izbândă a liderei PSD, Doina Federovici. Pentru că numirea în funcția de secretar de stat a Cristinei Breșug, da, este rodul acțiunilor senatoarei social democrate. În acest context, oricât de cârcotași am fi, nu putem trece cu vederea faptul că pe perioada în care Doina Federovici a fost (și este!) șefa PSD Botoșani, mulți conjudețeni de-ai noștri au obținut, datorită ei, posturi de înaltă răspundere. Marius Budăi (ministru), Constantin Dan-Deleanu (secretar de stat), Liliana Mincă (subsecretar de stat) și acum Cristina Breșug, toți au ajuns pe posturi datorită liderei PSD. De partea cealaltă, PNL Botoșani a pierdut, prin eliminarea lui Gheorghe Sorescu din schema MAI, singurul post de secretar de stat pe care îl aveau. Probabil, aceste posturi guvernamentale au la bază și anumiți logaritmi bazați pe rezultatele electorale ale organizației județene. Dar dacă liderul formațiunii doarme în post, caimacul le este luat de alții mai înfipți și mai tupeiști, ceea ce s-a văzut de multe ori în politichia românească, atunci când județe cu rezultate slabe au fost reprezentate anormal de bine la centru. Un exemplu este Clujul care, deși cu rezultate slăbuțe în zona social democrată, a promovat un nucleu de lideri care au condus multe ministere și agenții. De aceea consider eu că Doina Federovici merită o bilă albă în cazul promovării Cristinei Breșug.