Nunți, botezuri, înmormântări – Dumitru Monacu, scriitor

Așa cum probabil mulți dintre dumneavoastră și-au dat seama, scrierea de azi nu are în comun cu producția cinematografică de comedie din 2022 nimic altceva decât simbolistica titlului. În rest, totul se învârte în jurul proaspetelor evenimente politice care ne bulversează viețile. Dacă e să ne luăm după prima noțiune, adică nunta, vom constata că această contopire cunoaște la Botoșani o formă politică interesantă în cadrul căreia Cătălin Silegeanu este mire iar Ariadna Cârligeanu, mireasă, ambii afirmând în ziua votului că își doresc ca ai lor copii să trăiască într-o Românie frumoasă. Bineînțeles că totul este la nivel de metaforă, cei doi nefiind căsătoriți și mai mult decât atât, niciunul neavând, din diferite și comune cauze, copii. La nivel național, nunta pe brânză a avut loc, liderul AUR fiind foarte aproape de un incest epocal, adică multdorita împreunare cu Maica Rusie. Cât despre nunta Crinului cu ciudata creatură purtând și ADN-ul lui, adică USL, treburile sunt extrem de clare: potrivire perfectă de caracter dar nepotrivire totală cu nuntașii care, în noaptea ce se voia a nunții, i-au arătat gargaragiului coclit, dosul. Nici al treilea sau poate al patrulea mariaj al lui Victoraș, cu suveraniștii adică, nu a fost cu ou, cum spuneau gospodinele de la țară atunci când se alegea praful de vreo daraveră. Una peste alta, după ultimul scrutin al prezidențialelor se poate trage concluzia că resetarea pieței politice din România are la bază nu nașterea sau botezul vreunui plod partinic ci moartea politică a stâlpilor vechilor structuri. Am folosit intenționat cuvântul „vechi” întrucât foarte mulți decedați politic provin încă dinainte de 1989. Astfel, pe lângă decesul celor doi „petreuși”, Victoraș și Crin, se duc de-a berbeleacul toți parveniții, panglicarii, hoții și profitorii din partidele așa zis tradiționale. Iar în politică, moartea este la fel ca și în natură ireversibilă,. Încercările unora de a reveni pe post de zombi în prim planul eșichierului politic au fost total zadarnice. Aruncați o geană pe zmeii locali sau naționali care s-au considerat împărați, tartori sau dumnezei pe pământ și veți vedea că încercările lor de revenire au fost niște triste sau chiar puerile acțiuni soldate cu căderea în derizoriu și total anonimat. Așadar, moartea politică nu poate avea ca efect normal și pământean decât … înmormântarea politică! Niciodată în istoria postdecembristă a României nu s-a consemnat revenirea sau resuscitarea politrucilor intrați în dizgrația electoratului. Cine a căzut, căzut a fost, nimeni nu l-a regretat în afară de rude și acoliții cărora le-a înlesnit accesul la țâța bugetului. Numai că situația actuală ne scoate în față o speță la care mulți nu s-au gândit: moartea politică a primarilor! Da, acesta este următorul pas în evoluția (sau poate, involuția!) vieții politice românești. Considerați stâlpi de susținere ai partidelor sau ai unor lideri din acele categorii menționate mai sus (împărați, tartori sau dumnezei!) ultimele evenimente și tendințe ne conduc clar spre o concluzie deloc plăcută pentru domnii „Parandărăți”: „enoriașii” lor pe care se bazau și în spatele cărora se ascundeau în caz de necaz, iată că nu mai răspund la comenzi. Nici mătușa Floarea și nici badea Gheorghe din cătunul cel mai îndepărtat al României nu mai dau ascultare celor care se băteau cu cărămizile sau conductele de aducțiune în piept că fără ei, localitatea ar fi dispărut de pe hartă precum satele lui Ceaușescu. Primarii așadar, nu mai prezintă încredere, legenda precum că ei susțin un partid sau altul fiind o gogoriță în care nici ei nu mai cred. Fantastica facilitare către fotoliul de edil constând în alegerea primarilor într-un sigur tur devine deja istorie, odată cu accederea în turul doi prezidențial a doi candidați care n-au avut de partea lor decât alți susținători în afară de membri de partid și componenți ai autorităților locale sau naționale. În mod sigur noul președinte, oricare va fi el, va face demersuri pentru revenirea la alegerea primarilor în două tururi. Această treabă va aduce un val de șomeri în rândurile edililor de cel puțin 50 la sută. Bine, unii dintre ei vor încerca migrarea către AUR, așa cum o cohortă de primari liberali botoșăneni s-au suit anul trecut în vagonul deraiat al PSD-ului. Cu siguranță vor fi și acceptați unii, de aceea am evaluat nivelul de șomaj doar la 50 la sută și nu mai mare. Tradus în limbajul specific al acestui editorial, vom asista așadar la moartea politică sau, mă rog, … edilitară, a unui foarte număr de primari. Ceea ce nu poate fi rău ținând cont de faptul că mulți dintre ei sunt deja cei mai înstăriți cetățeni din localitățile de baștină fără să fi dovedit calități manageriale, aptitudini antreprenoriale sau pur și simplu, profesionalism în vreun domeniu sau altul. Din aceste considerente, votul antipartinic al românilor a fost unul providențial. Dacă va fi urmat în turul doi și de votul pentru Europa, atunci ne vom considera urcați în trenul bun. Dacă nu, ne vom călca pe bătături în bou-vagonul estic…