Au trecut trei decenii și jumătate de când românilor li s-a oferit posibilitatea de a alege liber. Partea proastă e că nu prea li s-a oferit de unde alege, iar educația pentru democrație a lipsit și încă lipsește pe aceste meleaguri. Pentru că democrația nu se întâmplă pur și simplu, e nevoie de educație în această direcție. Mai e puțin și se va atinge acel interval biblic de patruzeci de ani în care evreii au fost purtați prin deșert, o perioadă considerată suficient de lungă pentru primenirea mentalităților, dar ce s-a întâmplat în ultimele luni amintește de vremurile în care Iliescu se crampona de putere și pentru asta nu s-a dat în lături de la nimic. Propaganda comunistă i-a transformat pe adversarii lui Iliescu în niște monștri însetați de putere și avere, deși imaginea asta era mult mai potrivită pentru cel a cărui moștenire hidoasă încă ne mai bântuie. Coposu a fost la un pas să fie linșat și încă în mai multe rânduri de românii verzi, cu capetele înfierbântate de dezinformarea grosolană, ce i-a creat fruntașului țărănist imaginea unui moșier lipsit de scrupule, care punea botnițe țăranilor atunci când aceștia trebuiau să-i culeagă strugurii din vie. O dezinformare preluată dintr-o mizerabilă piesă de teatru a proletcultismului de joasă speță, dar cât de bine a prins în epocă…
Cei care au învățat ceva din acele vremuri tulburi știu foarte bine că minciunile propagate agresiv sunt un indiciu cât se poate de clar că un candidat chiar merită atenția electoratului. La ce eforturi au fost implicate în campanie, e de la sine înțeles că dacă Nicușor Dan avea probleme majore, acestea ar fi fost scoase la iveală de acea parte a serviciilor pentru care o Românie orbecăind în bezna incertitudinii e cea mai convenabilă țară. Noul președinte are păcatele lui, desigur, dar numele lui nu apare în vreun dosar de corupție, trăiește modest într-un apartament închiriat și conduce o mașină de care s-ar dezice și cei mai mărunți parveniți. Și-a făcut studiile pe bune și nu oriunde, ci la Sorbona, ca primar general a lăsat multe în urma lui și lista poate continua. E, din multe puncte de vedere, exact ceea ce au pretins contracandidații lui că sunt ei. Georgescu, proaspăt revenit în lumina reflectoarelor, a demonizat blugii și bananele și a militat pentru egalitate între oameni; o nivelare socială la care nu are de gând să participe. Nu de alta, el personal are de renunțat la multe pentru a atinge egalitatea pe care o propovăduiește, dar pe care Dan o trăiește de ceva vreme. Ironic? Puțin spus…
Trăim în țara în care adevărul e pus sub semnul întrebării mai repede decât minciuna evidentă. Aici propaganda bate argumentul, iar ura distruge orice urmă de speranță. Discernământul democratic a o fost înlocuit cu lozinci reciclate, candidații au încercat să ajungă la inima alegătorilor nu oferind proiecte și viziuni, ci demonizându-și adversarii.
România nu s-a vindecat de moștenirea lăsată de Iliescu, iar deceniul Iohannis ne-a aruncat la nivelul anilor ’90. Faptul că un om integru, cu studii reale și o viață modestă, a fost vânat ca un hoț și prezentat ca un pericol public, ne spune tot ce trebuie să știm despre starea actuală a societății românești. Într-un peisaj în care se votează nu cu mintea, ci cu resentimentul, orice pas înainte e un miracol. O să pricepem vreodată că democrația nu se apără singură și nu evoluează doar pentru că avem voie să votăm? Democrația are nevoie de oameni educați, vigilenți și asumați, în caz contrar, peste câțiva ani următorul Crin sau Georgescu nici măcar nu vor avea nevoie de propagandă pentru a învinge, ci doar de puțină răbdare și lozinci goale, dar din care nu vor lipsi patriotismul și neatârnarea. Răul, indiferent sub ce formă se va prezenta, va fi primit cu aplauze și odată instalat la putere, nu va mai pleca de acolo doar prin votul cetățenilor. Asta dacă vom mai avea dreptul să votăm.
