Nu ne mai terfeliți Tricolorul! – Dumitru MONACU, scriitor

De o bună bucată de vreme, mai precis din momentul în care rețelele de socializare ne-au pus talpa pe gât, constatăm că patriotismul, românismul au devenit niște trăsături extrem de răspândite printre semenii noștri. La orice Zi Națională, în orice situație mai specială în care tangențial sau nu este vorba de națiune și popor, vezi o sumedenie de indivizi înfășurați în Tricolor, cu ii sau bundițe bucovinene, cu căciuli dacice pe cap sau cu cocarde tricolore în piept care se dau de ceasul morții să le arate celorlalți cât sunt ei de patrioți. Tricolorul a devenit așadar un fel de accesoriu vestimentar al tuturor prefăcuților, lașilor și impostorilor care vor să impresioneze pe cei din jur. Astfel, vezi la adunări publice sau pe rețelele de socializare o mulțime de terchea-berchea, de pigmei autohtoni care flutură cu un aer de mândrie și automulțumire Tricolorul, acest simbol sfânt al românilor. Categoric, nu sunt absolut deloc de acord cu acest obicei care iată, începe să devină molimă națională. Tricolorul, da trebuie purtat de către români, dar în suflet și-n simțiri, așa cum ne spune folcloristul Andrei Bârseanu (1858 – 1922) în poezia sa „Pe-al nostru steag e scris unire”. În paranteză, trebuie să specific aici faptul că versurile folcloristului au fost puse pe muzică de Ciprian Porumbescu, linia melodică regăsindu-se azi în imnul de stat al Albaniei. Revenind la temă, da, sunt de acord ca ai noștri contemporani David Popovici, Radu Drăgușin, Simona Halep sau Simona Radiș să apară la evenimentele deosebite înfășurați în tricolor, pentru că simbioza dintre acești români și Tricolor este una perfectă, fiecare dintre…părți dând sens și valoare celeilalte. Dar să apari tu, stegar de doi lei care nu ai mișcat un deget pentru țară și popor, învelit până la șale în tricolor, mi se pare o blasfemie totală. Asta ca să nu mai vorbesc despre politicienii care ne-au pus țara pe chituci (datoria publică în care ne-au băgat trecând în aceste zile de o mie de miliarde de lei!) și apar în public de Ziua Națională cu cocarde, panglici tricolore și stegulețe de zici că mai mari patrioți nu există pe lume, că sunt capabili să-și dea viața pentru țară în secunda doi! Nu oameni, buni, nu sunt capabili de nimic. De nimic bun, vreau să spun! În caz de un război, o foamete sau o altă catastrofă care ar lovi România, ăștia sunt primii care dau bir cu fugiții înspre alte zări sau țări. Patriotismul așadar nu stă nicio secundă în asemenea exhibiții. Patriot adevărat înseamnă să respecți acest popor, să-i respecți limba și obiceiurile, să muncești, să dai dări la stat, să respecți ordinea constituțională, să lupți pentru democrație, libertate, să nu furi, să nu hămăi prostii la televizor, să nu înșeli, să nu-ți batjocorești aproapele, să-ți educi copiii așa cum trebuie adică în spiritul valorilor autohtone, cu frică de Dumnezeu, cu pioșenie față de românii de seamă trecuți în neființă, cu drag de glie, cu toleranță și respect față de semeni, față de alte nații. Atunci și numai atunci te vei putea numi un bun român și nicidecum numai de Ziua Națională, în platourile tv sau la manifestațiile împotriva propriilor semeni. Ce vrei de fapt să demonstrezi tu, patriot de doi lei, atunci când te înfășori în tricolor și emani din belșug ură, îndârjire și venin împotriva altor români care, mergând sau venind de la serviciu, trec prin zonă sau te privesc îngrijorați și neliniștiți pe micile ecrane? Ești mai patriot decât ei? Deții tu cheia românismului? Categoric nu, așa că du-te și te ascunde prin vreun copac sau după vreo mașină cu tot cu forma ta deplasată de patriotism. Mă irită la culme faptul că la manifestații sau adunări publice, se găsește câte-un vlăjgan care flutură fără încetare drapelul național de zici că ești pe stadionul Giulești și galeria își face numărul obișnuit. Ce ar vrea să însemne mlădierea drapelului național acolo, în piața publică? Că numai participanții de acolo sunt români? Își marchează în acest fel locul? Iarăși, categoric, nu, întrucât piața respectivă este situată în România, participanții sunt, clar, români și atunci de ce ar mai trebui amestecate însemnele naționale în circul lor? Dacă aș fi radical aș propune de aici, din colțul țării ca prin lege să fie interzise expunerile de însemne naționale la asemenea manifestări. Din fericire nu sunt, așa că oportunitatea defilării cu tricolorul trebuie să rămână la aprecierea organizatorilor evenimentelor. Că pe stradă nu am văzut niciun român învelindu-se așa, după judecata lui, în Tricolor. Deci problema este la organizatori. Cine sunt ei? Nu, nu sunt nici academicieni, nici sportivi de top, nici industriași și nici fermieri! Sunt ori politicieni, ori sindicaliști. Sau așa zis sindicaliști, întrucât și în această zonă am observat de-a lungul anilor o preacurvie fără seamăn, mai toți liderii naționali având același traseu trecut în CV: lider de sindicat apoi politician (parlamentar, membru în guvern sau alte și alte funcții bănoase). În concluzie, nu ne mai terfeliți pe oriunde Tricolorul, moluștelor și meduzelor care sunteți!