Ce auzim și vedem din afară despre negocierile care trebuie să definească conducerea României pentru următorii patru ani? Nimic bun. Aceleași fețe, același tupeu, nici urmă de vreo vinovăție pentru devalizarea finanțelor în cea mai bună perioadă din istoria țării – mulțumim, coana Europa! – nicio responsabilitate pentru infestarea administrației cu persoane incapabile și incompetente. Noul guvern, negociat intens zilele acestea la Palatul Cotroceni, va avea în componență mulți dintre actualii miniștri. La negocieri lipsesc doar Dragnea, Ponta sau Băsescu, ca să avem un tablou complet al incapacității clasei politice de a se reînnoi.
De ce nu avem imediat un guvern reformist, așa cum reiese că-și doresc mai mult de jumătate dintre alegători după votul pentru președinție? Fiindcă PSD împinge negocierile peste limitele bunului simț. Este limpede că nu mai pot avea premier, după prestația lamentabilă a covrigarului din Buzău și a ciracilor săi, bișnițari de contracte cu statul, și atunci forțează să obțină compensații pe cât mai mari: președinția Camerei Deputaților, ministere grele, cu bani și prezență în CSAT, șefia unor instituții importante în care să-și poată plasa protejații.
Vicepremierul fără portofoliu Marian Neacșu vrea la Transporturi, în locul lui Grindeanu, care vrea președinția Camerei Deputaților. Bogdan Ivan, acum la Economie și Digitalizare, e dat ca sigur în viitorul guvern, pe aceeași poziție. Și Florin Barbu, ministrul Agriculturii, ar putea fi reconfirmat. De la liberali, Cătălin Predoiu, actualul premier interimar, va reveni ca ministru de Interne. De asemenea, Sebastian Burduja, liderul PNL București, este favorit pentru a păstra Ministerul Energiei. Daniel David rămâne la educație iar Tanczos Barna și Cseke Attila vor primi și ei, cu siguranță, portofolii. Mai rămân de astupat și gurile gălăgioșilor de la USR, cel mai probabil cu funcții pentru Cioloș și Ghinea, și gata reforma.
Nicio vorbă despre țară, ci doar despre oameni și funcții. Suntem în continuare în fundătura care a despărțit societatea în două blocuri ireconciliabile nu doar de anul trecut, ci cu mult timp înainte. Dezbinarea din societatea românească și din diaspora s-a radicalizat iar răspunsul clasei politice, după cum se vede mai sus, nu este numai jalnic ci de-a dreptul periculos. Nici urmă de vreo tentativă de reconciliere, de retrageri onorabile sau de planuri explicate comprehensiv unei populații buimăcite de zvonuri alarmante.
Cifre aruncate bezmetic, se vorbește despre zeci de miliarde care trebuie recuperate. De la cine? Tot de la angajații cărora statul le ia 42% din venituri prin diverse impozite și încă cel puțin o treime prin taxe de tot felul. Se vorbește în discursul public al aleșilor despre taxe de solidaritate. Adică jefuitul să fie solidar cu jefuitorul. Niciun cuvânt despre taxarea marilor averi, despre ajustarea pensiilor speciale, despre sinecurile plătite cu zeci de mii de euro lunar protejaților sistemului, niciun cuvânt despre atotputernicia serviciilor secrete, care au ajuns să supervizeze până și funcțiile de portar la spital. Încurajatoare optică, va aduce cu siguranță pacea socială.
Ba, dimpotrivă, am auzit stupefiat cu noul președinte vrea să readucă serviciile secrete în cercetarea penală, să păstreze centralizarea celor mai importante decizii și să plaseze oameni în funcții cheie pe criteriul loialității și nu al competențelor. Adică exact ceea ce au făcut predecesorii săi, în toți cei 35 ani de democrație. Totuși, eu încă sper în reforme reale, încă mai cred că se vorbește din auzite și că sunt diseminate public informații culese de pe anumite „surse” care sunt interesate să arunce șopârle pentru a testa opinia publică și reacțiile mediilor politice din teritoriu. Cu toate astea, încă mai cred în reconciliere și aștept. Pentru că în cel mult două săptămâni vom avea un rezultat.
