De fiecare dată când cei aflați la butoane se plâng că prin buget bate vântul și trebuie inventate noi taxe și impozite „că altfel nu se mai poate”, se găsește cineva să le atragă atenția asupra proastei administrări a ceea ce avem. Adică exact motivul pentru care am ajuns în situația asta. Avem, nu putem spune că nu avem, dar în final asta ajunge să nu mai conteze. Resursele, indiferent cât sunt de generoase, nu produc mare lucru dacă nu există un plan pe termen lung, o viziune în adevăratul sens al cuvântului, nu doar idei privind spolierea celor care încă se mai încăpățânează să producă ceva în țara asta.
De multe ori turismul e invocat ca fiind gâsca de aur a economiei românești. Avem „cea mai frumoasă, cea mai bogată țară” și, totuși, turiștii străini ne ocolesc și preferă să viziteze destinații mai ieftine „dar nu așa de frumoase cum e România” – afirmații de bază din vocabularul nostalgicilor care, de cele mai multe ori, n-au călătorit mai departe de Amara și asta pentru că au primit bilet de la întreprindere. Faptul că tot mai mulți români se orientează spre Bulgaria sau Turcia ar cam trebui să dea de gândit. Și, pe alocuri, lucrurile s-au pus în mișcare. Astfel, după decenii întregi în care a fost lăsat în paragină, s-a renovat și redeschis Cazinoul din Constanța, considerat atracție de mare preț din foarte multe puncte de vedere. E cam aiurea să nu ai ce vizita în cea mai mare stațiune de pe litoral. Faleza și cazinoul – mai bine zis ce mai rămăsese din el – la exterior. Adică nu mare lucru. Era jenant, dar până la urmă s-au mișcat lucrurile și în direcția asta. Greu, chinuit, nesimțit de târziu, dar s-a făcut ceva. Desigur, sub egida lui „au furat, dar au și făcut”.
Din păcate, problema nu e doar la vârf, ci și la bază. Ăștia suntem, dintre noi ne-am ales conducătorii, așa că poate că ar trebui să o lăsăm mai moale cu pretențiile. Noi i-am ales și ne reprezintă din toate punctele de vedere. Astfel, la puține zile după ce s-a permis accesul publicului la interior, cazinoul a fost vandalizat în buna tradiție românească. Așa, ca idee, dacă vandalii ar fi supraviețuit în istorie ca popor, ce cuvânt ar fi folosit pentru a descrie distrugerea intenționată și fără rost? Nu spun la ce m-am gândit, că se leagă de mine patrioții verzi.
Persoane încă neidentificate au rupt foițele de aur de pe pereți și unde n-au găsit aur de șutit și-au încercat abilitățile fotbalistice. Atât i-a dus capul pe unii dintre semenii noștri. Sunt ăia care, în școală, deschideau ușa clasei lovind-o cu piciorul, pentru care diferența între „al meu” și „al nostru” e cât se poate de tranșantă, doar nu vă imaginați că acasă la ei trântesc ușile de să cadă tencuiala sau că iau în șuturi coșul de gunoi. Asta dacă au coș de gunoi, deoarece e mult mai comod și ieftin să arunce resturile pe fereastră.
Ce-a fost în capul indivizilor care s-au dus să viziteze, dar au găsit cel mai potrivit loc pentru a-și da frâu liber apucăturilor sălbatice? Păi de asta s-au dus, să strice ceva, nu să-și clătească ochii, să se îmbogățească spiritual. Au profitat de faptul că intrarea a fost liberă și s-au comportat cum s-au priceput mai bine. Faptul că există camere de luat vederi i-a lăsat indiferenți. Chiar dacă vor fi identificați, e puțin probabil să plătească amenda deoarece își permit luxul ăsta. Autoritățile tolerează astfel de comportamente, au altceva de făcut.
Soluția e cât se poate de simplă, dar nu există voința politică de a trece de la lege la aplicarea acesteia. Avem legi care permit aplicarea unor amenzi nesimțite. Trei mii de lei pentru un chiștoc de țigară aruncat aiurea vi se pare mult? E, dar dacă nu se poate cu vorba bună, să aplicăm legea nesimțită. Așa au fost civilizați nemții și francezii, printre alții. Amenzi nesimțite care au fost încasate, nu s-a mers pe varianta lui „amendăm, dar nu avem ce-i face”. Poate că nu ne merităm conducătorii, dar sigur ne oglindim în fiecare ușă trântită cu șpițul și fiecare pereche de foițe de aur smulse din plictiseală. Civilizația nu începe cu discursuri motivaționale, ci cu amenzi aplicate corect și la timp. Până atunci, o să tot renovăm ca să aibă cine vandaliza.
