Este limpede că, indiferent cine și cum va ajunge la Palatul Victoria, dacă viitorul guvern nu aplică imediat și fără concesii măsurile pe care le cer și populația și Uniunea Europeană – reducerea dezmățului din administrație, ajustări fiscale suportabile și regândirea investițiilor – intrăm în vrie și, cel mai probabil, în incapacitate de plată. Bolojan a afirmat răspicat că își asumă tot planul de redresare, cu toate măsurile impopulare, dar PSD și jumătate din PNL nici nu vor să audă. De ce? Din motive electorale, de frica de a fi măturați și de a-și pierde toate privilegiile.
Și se tem și de anticipate. Asta e ultima armă a președintelui Dan. Este foarte probabil ca în primă fază să vină cu un tehnocrat – se vorbește ba despre Ionuț Dumitru, economistul șef al Raiffeisen Bank, ba despre Delia Velculescu, rezident american, fostă reprezentantă FMI în Grecia – și abia apoi cu Bolojan sau cu alt politician. Numai așa poate să forțeze mâna unui parlament în care, indiferent de directivele de partid, nimeni nu vrea să piardă ce a câștigat cu atâta trudă. Vreau să văd cum ar reuși Grindeanu să-și convingă colegii să meargă la anticipate, când partidul său este la sub 20% în ultimele sondaje, ceea ce înseamnă că cel puțin o jumătate dintre ei să nu mai prindă vreun loc. Vor vota orice guvern, numai să scape.
Peste toate astea, în două săptămâni, la summit-ul NATO de la Haga, România se va angaja să își majoreze cheltuielile militare la 5% din PIB într-un interval de cel mult șapte ani. Cum se va face asta, când la noi se pune serios problema solvabilității țării? UE spune că vom avea posibilitatea creșterii bugetului alocat pentru apărare cu 1,5% din PIB pe an, timp de patru ani, fără ca majorarea să fie motiv de penalizare din cauza creșterii deficitului bugetar. Aha, mulțumim coana Europă că nu ne penalizezi, dar ne dai cumva și bani de salarii pensii și măcar să terminăm șantierele începute? Adevărul este că da, ne dă, dar doar dacă limităm pensiile speciale, facem ajustări fiscale, creștem colectarea și eliminăm risipa bugetară.
Și aici ajungem de unde am plecat: de asta nu se poate face rapid un guvern suplu și eficient. Cu 12 ministere, 24 de secretari de stat și cel mult 20 agenții; de asta nu se pot privatiza rapid sutele de companii de stat în care mii de pile de partid ard gazul de pomană pe salarii aiuritoare. De asta tărăgănează negocierile șefii partidelor chemate să facă un guvern. Puterea lor, dincolo de contractele preferențiale și comisioanele aferente, se rezumă la puterea de a numi, de a-și satisface armatele de atârnători cu slujbe bine plătite din banii statului.
Este de-a dreptul grotesc că dezbaterea publică lansată de politicieni în aceste zile pune accente numai și numai pe noile taxe și impozite. Nimic, sau ici-colo de complezență, despre adevărata reformă necesară: tăierea cheltuielilor statului. Mai nimic despre incapacitatea cronică a statului de a-și colecta, măcar la jumătate, taxele și impozitele aflate în vigoare. De ce? Păi fiindcă cei mai mari datornici la stat sunt chiar firmele de stat și privații aflați sub protecția statului și a serviciilor sale. Adică exact locurile în care taie frunză la câini protejații sistemului. Cum să atace vreun politruc domeniile astea când tocmai de acolo își trage seva?
De aceea, am mari îndoieli că se va întâmpla ceva benefic pentru țară. Mi-e teamă că vom continua spectacolul de pantomimă pe care îl jucăm de când am fost primiți în UE. Vom face guvern progresist cu numele și ne vom lăuda cu el la Bruxelles, vom da un nou set de legi pe care sistemul însuși și protejații săi le vor ignora, vom face în continuare împrumuturi masive pe care le vom risipi în același stil ca și până acum și vom ignora toate avertismentele marilor agenții de rating. Săptămâna trecută mai aveam ceva speranțe. Acum, după cum decurg negocierile, s-au risipit.
