Dacă ar fi să nu țin seama de proporții și să asemăn cu ceva conflictul dintre Israel și Iran, apoi cu siguranță bătaia cu pietre din copilărie ar fi oglinda perfectă a acestei răfuieli. Cum s-ar spune, fiecare dintre cei doi stau după gard și aruncă cu pietre și bolovani în ograda celuilalt. Numele celor doi copii mari, le știți foarte bine: Benjamin Netanyahu și Ali Khamenei, având vârstele de 75, respectiv 86 de ani care, s-au găsit ei la bătrânețe, să se…bulgărească cu rachete, drone și alte asemenea…pietre! Lăsând la o parte egoismul și egocentrismul lor, ceea ce este de remarcat nu poate fi nicidecum trecut cu vederea: din disputa a doi moșnegi nebuni rezultă moartea multor oameni tineri și cu dor de viață. Dacă ei, liderii s-ar fi duelat într-un fel sau altul, aș fi înțeles cumva sensul acestui război. Din păcate, ceea ce ni se servește pe masă nouă, muritorilor de rând, este total diferit de ce se întâmplă în realitate. Miza războiului, cu siguranță este alta decât cea invocată, adică distrugerea potențialului nuclear al Iranului. Aș fi înțeles de pildă dacă motivația acestui măcel ar fi avut la bază motive umanitare, liderul religios al Iranului, o știm cu toții, a instaurat un regim dictatorial, a schimbat fața unei țări extrem de frumoase până la finele anilor 70 (mai exact, în 1979) făcând-o mistică celulă islamică bazată pe cu totul alte legi și reguli decât cele specifice mileniului III. Referitor la pericolul nuclear care ni s-a pus ca aperitiv pe masă, e greu de înțeles de ce unele țări au voie să dețină arme nucleare, iar altele nu. Dacă ar fi după mine, absolut niciun stat nu ar trebui să se folosească de aceste arme distrugătoare care, până să ucidă oameni, afectează grav natura în cazul încercărilor și experimentelor premergătoare sau după construcția lor. Este limpede că, în această problemă, marile puteri vor monopolul absolut. Că jandarmii mondiali, așa cum îi știm fiecare dintre noi, vor să dețină controlul totalal planetei. Care sunt statele deținătoare legal(!) de arme nucleare? Nimeni altele decât marile puteri și anume, SUA, Rusia, China, Marea Britanie și Franța. Așa stând lucrurile, cum încearcă alți trepăduși să se înarmeze cu asemenea arsenal, cum i se dă în cap.
Normal ar trebui ca toată forța nucleară să fie destinată bunăstării omenirii și nu distrugerii ei. Din nefericire, majoritatea liderilor statelor mai răsărite din ziua de azi se cred odată ajunși în funcție burici ai pământului și orice cetățean, orice supus al lui, devine o gânganie care nu trebuie să acționeze decât în interesul conducătorului. Aș fi în stare să înțeleg și acest aspect, dacă respectivul moșneag (că în această categorie se încadrează Trump, Putin, Jinping, Charles sau…madame Macron, toți trecuți binișor de 70 de ani!) și-ar fi câștigat tronul în urma unor lupte în care ei au fost în fruntea oștirii, așa cum o făceau marii conducători din urmă cu sute de ani. Din păcate însă, moșii noștri stau după perdea și trag cu coada ochiului afară, unde văd valuri de tineri care merg spre moarte doar pentru că așa își dorește el, liderul, între două schimburi de pamperși. Și atunci, în loc de moartea atâtor oameni (pentru că acesta este rezultatul notabil al unui război!) nu ar fi mai normal, echitabil și benefic un „turnir” între moșnegii care declanșează războaiele? Sau măcar niște lovituri de pietre bine țintite, în capetele lor! Bine, dacă pietrele ar conține și ceva plumbi, ar fi foarte bine! Astfel, un conflict dintre două nații ar necesita pagube minime: maxim două gloanțe! Doar atât. Revenind la bătaia cu pietre…balistice, două aspecte m-au intrigat. Primul se referă la îngrijorarea lui Putin vizavi de escaladarea conflictului. Ce perversă atitudine! În condițiile în care sub nasul tău aproape un milion de ruși și ucraineni și-au găsit sfârșitul în cel mai absurd război dintre frate și frate, cum mai poți tu, țar fără minte, să vii cu asemenea texte? E clar că atitudinea lui în această speță este de cascadorii plânsului! Al doilea aspect de care vorbeam îl are în centru atenției pe bunelul Donald, care cică s-ar fi opus inițiativei israeliene de a-l asasina pe ayatollah. O altă gogoriță servită prostimii! Adică ce argumente serioase și productive ar fi avut o asemenea atitudine? Omenia? Vârsta înaintată a ayatollahului? E clar că niciunul dintre ele nu stă în picioare. Interesele sunt cu siguranță altele, pe mai marii planetei durându-i exact în cot de viețile celor aflați în conflict. Planurile și scopurile lor meschine sunt simple: influență, putere și averi. Asta vor ei de acolo, din zonele unde plebea își varsă sângele pe capete. Revenind la copilărie, era clar că pietrele aruncate loveau, în afară de subiectul vizat și geamuri sau acareturi din curte, dar și capetele eventualilor trecători prin zonă. Acum „pietrele” lovesc civili, copii, școli, spitale și din când în când, câte o țeastă de inamic. De ce atâta risipă de muniție când două gloanțe ar fi rezolvat cazul?
