Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel puțin o mie de femei și bărbați care au scris, au redactat, au editat, au tipărit, au avut grijă de logistică și contabilitate, au colectat publicitate, au promovat și au distribuit acest ziar care, îmi place să cred, a fost, în Botoșani, reperul unei generații. Al generației dumneavoastră din care fac și eu parte.
S-au întâmplat multe în acești ani, iar enumerarea evenimentelor, inovațiilor și schimbărilor pe care le știm, le simțim și le folosim, ar lungi inutil lectura acestui cel mai probabil ultim editorial aniversar, tipărit și pe hârtie.
Lumea s-a schimbat profund şi ireversibil. La fel și noi, cei care, în urmă cu treizeci de ani, eram tineri, acum am albit. Multe dintre valorile cu care am crescut și-au pierdut semnificația, iar noilor generații le este străin, ba chiar li se pare bizar, obiceiul de a citi știri tipărite pe hârtie, câtă vreme sunt înconjurați de ecrane, mai mici sau mai mari, ce-i leagă de nesfârșitul www, care reprezintă lumea în care s-au mutat.
Monitorul este cea mai cunoscută marcă locală și suntem printre ultimele ziare, care mai apar și pe hârtie, din România. Cele mai vechi din lume, cu apariții neîntrerupte de peste trei sute de ani, au trecut deja în mediul online.
Mulți dintre tinerii de azi s-au născut și au crescut cu acest ziar în casă, cumpărat de părinții lor, care îl considerau un prieten în care aveau încredere. Îmi este imposibil să spun dacă e bine sau e rău că dispar ziarele tipărite. La fel ca ziarele, cinematografele au sălile goale sau aproape goale. Lipsa de interes public a lovit demult filarmonicile şi teatrele mai mici, de provincie, însă aceste instituții culturale sunt puternic subvenționate, nu neapărat pentru folosul comunității, cât pentru fala de a pune pene de păun pe blazonul orașului. Nu a fost și cazul Monitorul, pentru că relația noastră cu autoritățile, foste și actuale, obișnuite să fie lăudate contracost, nu a fost grozavă: un ziar este întotdeauna în opoziție, indiferent cine e la putere. Așa e corect și cinstit față de cei care ne citesc.
Nici radiourile sau televiziunile nu au viitor: sunt următoarele vehicule mass media amenințate cu dispariția. O epocă – a noastră – pleacă, împreună cu atributele ei: cărți, ziare, filme, emisiuni radio şi tv, iar o alta vine, construind nu pe ruinele celei trecute, ci pe ceva cu totul nou, anume tărâmul fără de sfârșit al internetului. Valuri de bloggeri, influenceri și boți adunați în ferme, deasupra cărora flutură spectrul amenințător şi omnipotent al Inteligenței Artificiale, sunt acum vedetele din linia întâi, care inundă site-urile, cu noiane nesfârșite de informații, ca să vândă produsele și serviciile altora, sau să manipuleze, transformați în arme de război hibrid, mulțimi cât mai mari. În acest imens amalgam informațional, imposibil de verificat, jurnalismul, așa cum l-am învățat noi, s-a diluat și micșorat până aproape de dispariție; tot mai puțini sunt dispuși să citească știri serioase, care să dea de gândit, în comparație cu consumul facil de poze și video-uri ușurele de pe TikTok sau Facebook.
Este deci timpul ca noi, cei care am pornit acest ziar acum treizeci de ani, să facem pasul în spate. Lăsăm astfel loc mai tinerilor noștri colegi, care vor continua să scoată ediția online a Monitorul, pe care îi vom susține și ajuta.
Din respect pentru cei care preferă ziarul tipărit, vom mai continua o vreme, cât ne vom putea plăti angajații, și cu ediția tipărită, în pofida intențiilor mai marilor Poștei Române, care au mărit până la un nivel insuportabil comisioanele de distribuție, surzi la argumente evidente, că astfel își omoară definitiv și sursa lor de venit.
Nu este chiar ceea ce aș fi dorit să vă spun la aniversarea celor treizeci de ani de la prima apariție a cotidianului Monitorul. Însă doar simplul fapt că am rezistat atâția ani este în sine o performanță și rămân ferm convins că jurnalismul de calitate va continua să existe, indiferent pe ce suport o să apară.
