Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de școală sunt vinovați că statul a mâncat o pizza mare cât timp cetățeanul de rând nu și-a permis nici măcar una medie. Prin urmare, mai era nevoie de ceva vinovați, să nu cumva să iasă vorbe că autoritățile arată cu degetul doar către Educație. Nu se poate spune că primarul de Mangalia a inventat roata, dar omul a devenit foarte viral în ultimele zile datorită discursului mai degrabă patetic decât plin de patos cu care i-a atacat pe cei care-și fac concediile peste hotare. Bine, n-a zis numai de turiștii amatori de alte meridiane, a spus câte ceva și despre ce-i care-și fac cumpărăturile pe la supermarketuri, dar problema cea mai mare e reprezentată de cei care scot banii din țară prin intermediul vacanțelor exotice. „Deci, dacă toți banii îi ducem în afara țării, îi scoatem din țară, nu mai avem bani să refacem infrastructura, să ne gospodărim cum trebuie – nu numai în orașul sau municipiul Mangalia. Vorbim de toate localitățile din România” s-a jeluit edilul pe rețeaua aia vinovată de brambureala electorală de la finalul anului trecut.
Chiar dacă primarul de Mangalia e liberal în acte, n-ar trebui să ne surprindă că a reluat o temă suvernanistă. Până la urmă, culoarea politică e doar vopseaua oportunismului, doctrina politică fiind doar o abureală pentru statistică. Veniți, oameni buni, pe litoral, nu-i mai îmbogățiți pe alții. Da, și cu ocazia asta mi-am amintit de o întâmplare de acum câțiva ani, când pentru trei nopți de cazare pe litoral mi s-a cerut o sumă nesimțită. Când am atras atenția patroanei că vreau să mă cazez, nu să-i cumpăr coșmelia, a răbufnit „Mergeți și-i îmbogățiți pe bulgari, că de-asta merge țara asta așa cum merge, că dacă nu mai iubiți țara asta…”
Să iubești țara nu înseamnă să fii fraier. Presa – pe care edilul viral o acuză că a contribuit la percepția negativă asupra litoralului – a tot scris despre neregulile de pe litoral. Prețuri nesimțite, condiții deplorabile, evaziune fiscală generalizată și multe altele. N-a scris despre cât e de frumos pe litoralul românesc pentru că nu prea avea despre ce. Stațiunile arată jalnic, nici vorbă de un plan urbanistic unitar; fiecare întreprinzător a construit cum l-a dus capul, așa că nu există o imagine unitară, cum e în stațiunile care se respectă. Mizeria e la ordinea zilei, iar intervenția autorităților e din categoria „dă și tu ceva, că ăștia oricum pleacă mâine”. Iar debandada asta nu alungă doar turiștii autohtoni, ci îi îndepărtează pe cei străini. Pentru că, la capitolul turism, trebuie vorbit mai ales de turismul de compensare, nu de arătat cu degetul pe cei care-și petrec vacanțele peste hotare. Mai pleacă de-ai noștri, dar vin mulți de-ai lor. Ori, cât timp nu ești în stare să echilibrezi măcar balanța turismului, necum să vorbim de surplus generat de străinii veniți să-și petreacă vacanțele în România, nu ai dreptul să ceri românilor să plătească pentru lipsa de viziune și implicare a autorităților. Ciocul mic, cum ar spune Anca Constatinescu. Cât timp nu ești capabil să generezi turism de compensare, vina nu e la românul care pleacă din țară, nu e la bulgarul care ne „fură” turiștii, ci la autorități. Să le ceri românilor să-și petreacă vacanțele în țară fără să le oferi ceva în schimb e ca și cum le-am cere să mănânce pietre de dragul steagului, e mentalitatea lui Ceaușescu, care așa grijă avea de turismul intern că granițele erau închise.
Dacă iubirea de țară ar însemna să fii prostit pe bani mulți, atunci da, pe litoralul românesc încă se trăiește cu pasiune. Și, așa, ca chestie, la ce evaziune se practică pe litoral, ce așa mari încasări ajung la bugetul de stat?
