Nu e an în care, după repartizarea absolvenților de clasa a VIII-a în liceu, să nu apară știri de genul „Elev cu nota nu știu cât Evaluarea Națională, rămas fără loc în liceu.” Medie mare, peste nouă, deci nu genul de amețit care de-abia a reușit să scoată un doi la română și unu virgulă ceva la matematică. Anul acesta „doar” șaizeci și trei de elevi cu medii între opt și nouă au ratat admiterea în liceu. Campion e un costănțean, care deși a luat 9,42 la Evaluarea Națională, nu a prins loc în liceu. În situația lui sunt încă cinci sute de elevi din Constanța, dar cu note mici și foarte mici.
„It Is Happening Again”, cum ar spune un personaj din serialul Twin Peaks, celebru acum trei decenii și ceva. Iar au rămas elevi pe dinafară, iar se găsesc tot felul de specialiști să critice sistemul de admitere în liceu. Că uite ce se întâmplă, elevi cu note mari și foarte mari s-au calificat la repartiția loazelor, adică pe toamnă, când vor trebui să aleagă din ce nu a trebuit nimănui.
Am mai scris pe marginea subiectului și mă văd silit să mă repet. Chiar dacă nu e perfect, sistemul actual de admitere în liceu e cel mai bun de care a avut parte învățământul românesc. Pe vremea „când se făcea carte, nu ca acuma”, elevii se înscriau la examen la liceul dorit. Cei mai buni ținteau la liceele de elită și nu erau puțini, astfel că mulți picau admiterea și în toamnă dădeau concurs pentru locurile care mai rămăseră la liceele de la baza clasamentului, pentru că și în liceele de categorie medie locurile se ocupau la prima strigare. Practic, candidații cu pretenții ratau orice șansă de a intra la liceele din jumătatea clasamentului și trebuiau să se mulțumească cu ce mai rămânea, adică nu mare lucru.
În ziua de azi un elev candidează, practic, la toate liceele odată. Firesc, pune prima opțiune pe un liceu de elită, dar ar trebui să ia în calcul că nu e singurul care se vrea acolo și s-ar putea să nu aibă media necesară, așa că ar trebui să bifeze și niscaiva opțiuni de rezervă. Cât mai multe opțiuni de siguranță pentru cât mai puține griji. Așa e normal, oameni buni. Dacă nu ai prins prima opțiune e pentru că n-ai fost suficient de bun, pentru că alții au avut medii mai mari. La fel s-ar fi întâmplat – de fapt la proporții mult mai mari – dacă s-ar fi dat examene de admitere la liceu. În trecut liceele de top aveau și câte zece candidați pe loc, iar cei picați nu aveau șansa a doua, fiind nevoiți să se mulțumească cu lanternele roșii. Acum repartiția e mai echitabilă. N-ai prins prima opțiune, poate intri la a doua, apropiată valoric. Nu ai cum să rămâi pe dinafara unui liceu bun cu 9,42, dar uite că s-a întâmplat. Și de vină e, de cele mai multe ori, căpoșenia părinților. Dom’le, eu vreau un anume liceu, nu discutăm. Punem doar o opțiune, că acolo vrem noi, are medie mare… Cu astfel de ipochimene nu ai ce discuta. Pur și simplu nu le poți convinge să acționeze în interesul copilului. Știu ei mai bine.
Cu ani în urmă, am fost pus în situația de a gestiona un astfel de caz. Mamițica elevului avea un fix. Trecem prima opțiune codul pentru Școala de Arte și Meserii și mai apoi pe cel de liceu. I-am explicat o oră întreagă că nu e posibil așa ceva, că nu poți opta pentru ȘAM și liceu în ordinea asta. Mai întâi liceul și, în caz de nereușită, vii cu codul de ȘAM. Nu, dumneavoastră nu înțelegeți. A rămas cum a vrut mamițica respectivă și odrasla a ajuns la Școala de Arte și Meserii. După puțin timp mamițica a început să-și găsească scuze: eu am vrut să-l dau la liceu, dar dumneavoastră mi-ați spus să fac așa. Încearcă să porți o discuție cu posesorii unor astfel de mentalități… Nu ai cum să-i convingi de ceva, chiar dacă e în avantajul lor sau al copiilor, ei știu mai bine și, după ce o rasolesc, nu au nici măcar bunul simț să-și asume greșeala. Altul e vinovat.
Nu, oameni buni, nu e vinovat sistemul de repartiție în liceu – cel mai echitabil de până acum – ci încăpățânarea voastră. E trist când un copil cu medie mare rămâne pe dinafară. Dar în majoritatea acestor cazuri, vina nu aparține nici algoritmului, nici ministerului, nici liceelor. Aparține unor alegeri greșite, unor părinți care confundă ambiția cu încăpățânarea și refuză să accepte că admiterea la liceu e o competiție, nu o garanție. Dacă vrem o schimbare reală, poate că ar fi timpul să ne uităm în oglindă, nu spre sistem.
