Nu sunt fan Jennifer Lopez, însă concertul din România n-a reușit să treacă pe sub radarul intereselor subsemnatului. Criza e din ce în ce mai profundă, măsurile guvernului sfidează logica și bunul simț, vremea extremă face ravagii, dar românii încă sunt focusați pe Jennifer Lopez. Așa e românul, simte nevoia să-și dea cu părerea, să privească de sus și, mai ales, să epateze cu lipsa de educație și cultură. Și părerile rostogolite pe rețelele de socializare arată cam cine suntem cu adevărat. Misogini, în primul rând. Nu e ceva care să surprindă; de ani buni Loredana Groza e considerată expirată și se fac glume de neam prost pe seama ei, gen că a fost colegă de grădiniță cu Iliescu și alte asemenea perle scremute de inteligența poporului român. Poate că nu direct, dar genul de aprecieri cu „expirată” e posibil să fi contribuit la sfârșitul Mădălinei Manole, care în ultima parte a vieții s-a văzut exclusă din viața artistică pe motiv de vârstă.
Românii au arătat cât sunt de pretențioși legându-se de modul în care s-a îmbrăcat J. Lo pe scenă, felul – mai degrabă halul – în care arată și mai puțin de muzica acesteia. Au cam făcut-o praf, că la asta se pricepe românul cel mai bine. Ce mai vrea și baba asta de cincizeci și șase de ani? Ce e cu pretențiile astea de divă și cum, frate, să vii în România și să nu te intereseze bucătăria tradițională românească, să nu faci și tu plinul cu ciorbă de burtă, cu mici și friptane la grătar? Adică dovadă de dispreț față de valorile culinare românești.
Că J. Lo este o artistă de talie mondială o dovedește în primul rând faptul că s-au vândut toate biletele la concert, chiar dacă cel mai ieftin bilet costa aproape cinci sute de lei. Câte dintre vedetele naționale se pot lăuda cu performanțe asemănătoare? Nu zic să umpli un stadion, ci măcar sala de spectacole a unui cămin cultural de pe la țară cu spectatori plătitori. Spectacolele de la Sala Palatului sunt evenimente excepționale, dar dacă ar fi ca artiștii din România să trăiască doar din spectatori plătitori…
Curios, dar nimeni nu se leagă de „expirați”, ci doar de „expirate”, ceea ce nu e prea corect, nu? În peisajul artistic autohton sunt cam mulți indivizi care ar cam trebui să-și vadă de pensie, dar pentru românul pretențios contează doar Loredana și, mai nou, Jennifer Lopez. Românul nu e deranjat nici că prestatorii de lălăială cu pretenții artistice sunt mufați la banul public. Cum spuneam, cei mai mulți n-ar putea să-și plătească chiria dacă ar trebui să trăiască din spectacole, noroc cu nunțile unde românul arată că e în stare să-i aprecieze și pe urmă se plânge că a ieșit în pagubă. Pe prea puțini deranjează Aurel Moldovan, care e probabil mai operat ca Lopez, de-a ajuns să arate ca o caricatură a lui Aurel Moldovan. Ce dacă omul prestează la spectacole plătite din banul public? Nu demult a fost filmat la ziua unei comune unde avea un singur spectator. Halal artist…
Și să nu-l ignorăm pe Ștefan Bănică. Omul e ceva mai copt decât Jennifer Lopez, dar dacă e bărbat nu deranjează, așa cum nu deranjează nici calitatea spectacolelor, din care jumătate e reprezentată de glumițe de pe vremea când era Bănică la grădiniță. Despre Bănică Senior vorbesc, că e moștenire de familie. Totul pentru ca artistul să se menajeze, că are și el o vârstă. Într-o țară cu public educat, Bănică ar trece drept un imitator lipsit de pretenții al lui Elvis – nu e nicio exagerare în ceea ce spun, e părerea unui amic de peste Ocean, siderat că în România Bănică e mare vedetă. Și omul are cultură muzicală solidă, deci nu e vreun pretențios oarecare. Bine, trebuie să luăm în calcul și publicul pentru care prestează. Dacă la cele mai multe dintre spectacolele plătite din banul public la bis se cere „Veta, mi-ai stricat chiuveta”, e clar că problema nu e numai la Bănică.
Întrebarea firească e ce ne deranjează, de fapt? Că o femeie trecută de 50 de ani nu-și cere scuze că există? Că n-a venit să ne întrebe ce voie avem noi, bărbații autosuficienți și plictisiți, ca să-și poată face meseria? Că nu e „recunoscătoare” că i-am permis să urce pe o scenă în România, în loc s-o băgăm într-un azil cultural, așa cum facem cu toate femeile care au tupeul să nu se pensioneze din viață după 40? Românul nu vrea muzică. Vrea confirmarea superiorității lui de spectator, vrea să-și scuipe micii în tastatură în timp ce împarte verdicte pe seama unei cariere globale. Vrea să vadă femeia călcată în picioare, pentru că altfel i se pare că a pierdut controlul. Pe un manelist îl adoră, dar o femeie care dansează și cântă live la 56 de ani e „penibilă”.
