În momentul de față e cam greu de stabilit cine e mai mare – criza sau scandalul. Bolojan, foarte promițător înainte să ajungă la Palatul Victoria, a început austeritatea cu cei mai bătuți de soartă, iar din cauza asta popularitatea individului se duce repejor pe copcă. Da, sunt necesare tăieri, ajustări și multe altele, dar nu începi cu cei mărunți, pentru că cei mai mulți dintre cetățenii onești de-abia își duc zilele și în cazul lor sentimentul de frustrare nu doar că e justificat, dar a ajuns la cote maximale. Cam ca pe vremea lui Ceaușescu, când datoria externă s-a plătit exclusiv prin sacrificiile populației. Privilegiații nu au dus lipsă de nimic, chiar dacă amărâții trăiau în frig, foame și sărăcie lucie, îndobitociți că reprezintă ceva și străinii ne vor răul.
Astăzi, la fel ca și atunci, există caste privilegiate, doar că sunt mai numeroase și mai bine plătite de la bugetul de stat. Dintre acestea, zilele astea au cam sărit în ochi magistrații, ocazie cu care am aflat și cine este președinta CSM, o anume Elena Costache, care e de părere că o pensie de unsprezece mii de lei e mică, având în vedere că „din toate punctele de vedere suntem unici, nu am de ce să mă feresc de acest cuvânt”. Are dreptate, cum să nu, doar că unicitatea magistraților din România e din altă categorie, nu din cea clamată de Costache.
România a ajuns unde a ajuns și din cauza felului în care magistrații din România au înțeles să facă dreptate. Miliarde de euro au fost furate din bugetul statului, dar prea puțini au fost găsiți vinovați și condamnați. Despre recuperarea prejudiciilor ce să mai spun? O poveste de adormit copiii. S-a furat mult, nu s-a recuperat mare lucru, pedepsele au fost simbolice sau au lipsit cu desăvârșire. Există judecători cinstiți, dar mai vizibili sunt cei care încă de pe vremea lui Ceaușescu schimbau dreptatea pentru un caș de brânză de oaie sau două cauciucuri la mașină. Din cauza lor s-a ajuns la incidente ca cel de la Mehadia, când un tânăr polițist a fost aproape luat la bătaie de sătenii convinși că orice ar face nu li se va întâmpla mare lucru, că știu ei pe cine trebuie acolo unde se împarte dreptatea, de asta și-au permis să filmeze incidentul și să-l distribuie pe rețelele de socializare. Mesajul indivizilor? Nu mai putem noi de poliție și de lege. Aici s-a ajuns după decenii de unicitate și dispreț pentru aplicarea legii.
La ora când scriu aceste rânduri, încă nu se știe care e soarta lui Iliescu, dar nici nu mai contează. Omul a trecut prin politică și prin viață fără să plătească pentru crimele comise, iar vina pentru asta aparține sistemului de justiție care i-a tot lălăit dosarul până nu s-a întâmplat nimic. O justiție sănătoasă nu ar fi lăsat să se întâmple așa, mai ales că Iliescu a trăit suficient cât să arunce în derizoriu scuza aia cu „nu e momentul acum”. Dacă Justiția își făcea treaba, azi am fi dus-o mai bine cu toții, nu doar infractorii și magistrații. Prejudicii nerecuperate, infracțiuni economice prescrise, crime în adevăratul sens al cuvântului și multe altele au beneficiat de clemența mai mult sau mai puțin interesată a celor care se pretind unici și cred că unsprezece mii de lei e o pensie mizeră în țara în care pensia medie e sub două mii opt sute de lei, iar media se face și cu pensii minuscule. Pensia medie putea fi mai mare, dar asta doar dacă Justiția n-ar fi fost atât de oarbă încât să aibă nevoie de atenții.
Să spui că ești „unic” într-un sistem care nu a oferit justiție reală victimelor, care a închis ochii în fața jafului instituționalizat și care s-a folosit de instrumentul legal pentru a menține privilegii și impunitate… nu e doar lipsă de decență. E o bătaie de joc la adresa celor care trudesc o viață pentru o pensie de mizerie. Ești „unic” dacă te lupți pentru adevăr, nu dacă îți votezi pensii speciale și privilegii în tăcere, apoi pretinzi respect. Unicitatea invocată de președinta CSM e, de fapt, un simptom. Simptomul unei caste care s-a izolat atât de tare de realitate, încât a uitat ce înseamnă să trăiești în România normală. O Românie care a ajuns cum a ajuns mai ales din cauza Justiției.
