Știrea conform căreia parcul de la ieșirea din Botoșani către Suceava (Aventura Park) a fost vandalizat m-a făcut să merg la fața locului ca să văd cu ochii mei urmările dezastrului provocat în toiul nopții de către niște tineri exuberanți. Nu știu ce au avut respectivii cetățeni ai municipiului cu excavatorul care se pare că a fost lăsat fără geamuri, în schimb am înțeles cumva protestul lor privind aplicarea pe băncile inteligente a unor inscripții generoase prin metoda graffitti. Din capul locului vreau să vă spun că pe tot traseul, din fața hotelului Premier și până hăt jos, am fost bipuit și țiuit de camerele de supraveghere într-un asemenea hal încât deja începusem să mă cred un mic infractor. Ceea ce n-am înțeles se referă la funcționalitatea acestora în noaptea cu pricina. Funcționau, au ba? Dar nu despre infracțiuni vreau azi să comentez, ci despre investiția de acolo.
Înainte de a începe efectiv disecarea subiectului, vă voi povesti o situație reală sută la sută. În urmă cu mulți ani, poate 10, poate mai puțin, traversând localitatea (pardon, orașul!) Salcea, m-a apucat efectiv râsul când am văzut ce densitate au pe metru liniar coșurile de gunoi. Erau unele (probabil încă mai există) amplasate din 20 în 20 de metri, pe ambele sensuri ale șoselei de ai fi gândit că respectivii săteni, sau mă rog, orășeni, fac mizerie la tot pasul! Gândind mai încolo de șanț, mi-am suprimat instantaneu râsul pentru că, de fapt, era o situație de plâns. De plâns pentru cetățeni, de râs numai pentru edilul care încasase cu siguranță un parandărăt consistent, din moment ce a umplut localitatea cu coșuri de gunoi. Investiția numită Aventura Park, o idee bună ținând cont de generozitatea zonei pline de verdeață de la marginea municipiului, ridică niște mari semne de întrebare în ceea ce privește „mobilierul” de acolo. Astfel, cam din 30 în 30 de metri sunt amplasate bănci inteligente cu prize pentru încărcat telefoane și nu numai, cu alimentare verde de la panourile solare încorporate, care, la o primă căutare pe net, se ridică la un preț minim de vreo două mii de euro bucata. Dacă mai punem aici și transportul, montajul, adaosul comercial substanțial care se practică în achizițiile publice, vom constata că suma sare de trei mii de euro. „Doar” vreo 60 de asemenea bănci inteligente sunt amplasate acolo unde lumea merge pentru a se interconecta cu natura nu cu WiFi-ul și nici cu curentul electric. Distanța dintre ele este de-a dreptul uriașă pentru târtanii cu cefe groase sau fițele cu slana curgând în valuri peste blugi: treizeci de metri! Ca nu cumva să slăbească sau să obosească, mititeii! Apropo de mititei, sunt acolo și grătare, foișoare cu mese și scaune, dar pe aleile umbrite am constatat că nu există nicio bancă din acelea normale, de lemn, pe care să stai și să admiri natura.
Concluzionând, avem un parc în care tehnologia a fost plantată mai des decât copacii, iar soarele nu mai e lăsat să facă umbră gratis, ci trebuie să muncească peste program ca să alimenteze prizele pentru telefoane. Nu m-ar mira ca, într-o bună zi, lângă fiecare bancă inteligentă să apară și câte un aparat de taxat respirația aerului curat. De fapt, toată amenajarea îmi amintește de genul acela de gospodari care-și cumpără plasmă de 2.000 de euro, dar n-au bani să schimbe țigla spartă din acoperiș. Că așa e la noi: se bagă bani mulți în ceea ce „dă bine la poză” și se uită scopul real al investiției. Și pentru cine nu știe, scopul unui parc este să ofere liniște, umbră, relaxare și… o bancă simplă, pe care să poți sta cu gândurile tale, nu să-ți verifici notificările.
Și totuși, îmi pun întrebarea: cui folosește această pădure de bănci cu panouri solare? Pensionarilor care abia își aprind telefonul? Copiilor veniți cu rolele și bicicletele? Nu. În schimb, „băieții deștepți” din achiziții publice își freacă mâinile, iar furnizorul de bănci probabil își caută deja destinații exotice pentru concediu. Dar să nu credeți că problema se oprește aici. În lipsa unei supravegheri reale, aceste bănci „inteligente” vor avea soarta oricărei investiții costisitoare lăsate de izbeliște: zgâriate, mâzgălite, cu panourile sparte și prizele smulse, transformate în suporturi pentru pahare de plastic și sticle de bere. Atunci, poate, autoritățile vor descoperi cu stupoare că, în loc să atragă turiști și iubitori de natură, parcul devine un muzeu al prostiei administrative.
Între timp, botoșăneanul de rând merge în parc să respire aer curat și să vadă, din treizeci în treizeci de metri, cât de generos este bugetul public când vine vorba de „prietenii” care livrează mobilă urbană cu preț de mașină second-hand. Iar dacă îndrăznești să te așezi pe iarba verde, fără să folosești dotările „smart”, să nu te mire dacă vine cineva să te întrebe de ce nu folosești infrastructura plătită din banii tăi. În fond, Aventura Park nu e o aventură cu natura, ci o aventură cu banii noștri. Și, ca orice aventură de acest tip, începe cu entuziasm și poze frumoase, dar se termină, invariabil, cu pagubă și dezamăgire.
