Ordinea și disciplina de partid – Dumitru MONACU, scriitor

Pentru diminuarea și eventual eradicarea haosului instituțional din România este mare nevoie ca pe lângă alte măsuri să fie implementată cu multă sârguință și disciplina. Fără disciplină și rigurozitate nu se poate mișca nimic înspre bine în peisajul mioritic. Și cum motorul principal al dezvoltării este managementul de calitate, rezultă clar că acest deziderat nu poate fi atins fără reformarea din temelii a partidelor politice. Că vrem sau nu, partidele sunt fără doar și poate, generatoare de progres sau, așa cum este la noi, de regres. Haosul din societatea românească își are așadar obârșia în indisciplina, corupția, diletantismul și debandada din interiorul partidelor. Deși toate aceste „calități” sunt extrem de dăunătoare, azi mă voi referi doar la indisciplina de partid, o caracteristică pregnantă a lumii politice, parafată nu numai prin statute dar și prin lipsa totală de reacție a conducătorilor politici în cazurile flagrante de derapaj. În acest sens, îmi vine acum în minte o epigramă prin care se conturează foarte clar poziția politrucilor atunci când e vorba de membri și de nemembri de partid.: „La tribună-au vorbit toți / Și au combătut de zor: / „Ai noștri chiar de sunt hoți, / Sunt cinstiți, nu ca ai lor!”. Se vede clar că există un protecționism inexplicabil în partide care, macină încet-încet încrederea electoratului în respectiva formațiune. Ultimul exemplu de derapaj grosolan în ceea ce privește ideile și concepțiile de viață îl consemnăm în dreptul deputatului AUR Dan Tănasă care, prin declarația sa rasistă referitoare la muncitorii străini (în special nepalezi și srilankezi) a depășit cu kilometri linia roșie a discriminării rasiale. Iar faptul că respectivul deputat nu e politician de rând, ci vicepreședinte și purtător de cuvânt, constituie elemente extrem de agravante pentru gruparea politică din care face parte. Dacă vă mai spun că în Camera Deputaților este (culmea!) președinte al „Comisiei pentru egalitate de șanse pentru femei și bărbați”, probabil vă cruciți! Trecem acum în altă zonă politică, cea liberală, unde găsim rădăcinile, de fapt tentaculele unei alte caracatițe și anume jaful consemnat la achiziționarea microbuzelor școlare. Fiul președintei Organizației de Femei a PNL Prahova, Vlad Mircea Papuc și a lui mămică (Rodica Mariana Papuc) au pus la cale o sifonare abjectă a banului public alocat de către UE prin PNRR pentru sprijinirea învățământului. În complicitate cu președinți de CJ-uri, cu primari și reprezentanți ai Ministerului de profil, cei doi liberali prahoveni (bine, fiul se autodenumește om de afaceri!) au băgat adânc gheara în punga nației. Dacă exista ceea ce clămpăneam eu la începutul acestor rânduri, adică disciplina și rigoarea de partid, toți cei implicați ar fi trebuit să fie excluși în secunda doi pentru a nu întina imaginea partidului. Dar ce să mai întinezi când murdăria fizică și morală a copleșit deja respectivele formațiuni politice? În același context – al lipsei disciplinei de partid – pot intra fără dubii și migratorii politici, adică acele persoane care schimbă total structura parlamentară pe durata unui mandat. Dacă plecarea la o altă formațiune s-ar solda cu excluderea automată din Parlament și înlocuirea cu următorul de pe listă, ar fi șanse ca între două cicluri electorale să existe o anume constanță în configurația parlamentară. De asemenea, dacă un politician parlamentar este exclus din partid (așa cum s-ar cuveni în cazurile grave prezentate mai sus) automat ar trebui să fie înlocuit și din forul legislativ. Adică exact ca la consilierii locali sau județeni. Că doar și ei sunt aleși numai că disciplina de partid e într-un fel la vârf și în cu totul alt fel la firul ierbii. În acest context generat de o crasă indisciplină de partid este imposibil ca o coaliție să funcționeze mai mult de un an și asta pentru că, prin declarațiile așa-zis politice, membrii respectivei asocieri se împung mai ceva precum cornutele pe imaș. La PSD, de exemplu, la nivel de vârf se susține cu multă ardoare participarea la guvernare în coaliție dar individual, membri marcanți, fac niște declarații de se dărâmă podul de la Brăila! Ce înseamnă asta? Indisciplină sau strategie? Ar trebui să știm și noi, plebea, ce și cum. Ordinea și disciplina sunt musai două orbite pe care trebuie să se înscrie toate partidele. Altfel, haosul se va extinde precum volbura, precum scaieții pe un pământ lăsat în paragină. Acum să nu credeți că nu este haos instituțional în România! Există suficient dar nu uitați o vorbă de duh cu rădăcini în matematică (chiar, ce mai face Nicușor Dan, gata concediul?) oricât ar fi un rău de rău există unul și mai rău. Bine, în matematică era vorba de epsilon. Așadar, faceți-vă ordine în partide, stimați domni președinți, reformulați statutele și regulamentele că nu se mai poate. Voi dați tonul societății și după cum se vede, numai armonie, unitate, coerență și disciplină nu este azi la români!