Trepădușii – Dumitru MONACU, scriitor

Recent, un fotbalista de la FCU Craiova, Vladislav Blănuță, cetățean al Republicii Moldova, s-a transferat la echipa ucraineană Dinamo Kiev. Până aici, toate bune și frumoase. Clubul oltean a primit, prin bănuții primiți, un uriaș balon de oxigen iar jucătorul o oportunitate de relansare a carierei, echipa din Kiev nefiind o echipă de duzină în Europa. Numai că, intrând pe contul de Tiktok al jucătorului, ucrainenii (și oficialii clubului dar și suporterii) au dat de o altă față a lui Blănuță: aceea de susținător inveterat al agresiunii Rusiei contra Ucrainei, ceea ce a nemulțumit profund întreaga țară. De fapt, ce făcea tavarișci Vladislav pe rețeaua de socializare? Distribuia la greu, materiale propagandistice create, bineînțeles, de alții! Cât despre o minimă verificare a informațiilor din clipuri, nici vorbă! În paranteză mai adaug aici faptul că prostia jucătorului moldovean a condus în final la un fel de spovedanie, spășire sau umilire publică, întrucât printr-un clip postat de către clubul care a dat bani grei pe el, Blănuță și-a turnat cenușă în cap cu găleata. Pe aceeași orbită de agitatori fără minte și postaci de serviciu se înscriu enorm de mulți români care, asemenea unor trepăduși de două parale, distribuie pe rețelele de socializare clipuri, texte sau devize susținând cu înverșunare anumite ideologii. De regulă pro sau anti Rusia. Sau, mă rog, anti sau pro Occident. E adevărat, și acești trepăduși au dreptul la o opinie. Dar de ce să nu-și posteze părerile lor? De ce să se transforme în cureaua de transmisie a unor vectori de opinie care de fapt, mizează exact pe aportul șobolanilor online ce rostogolesc pe net cu mare îndârjire, nimic personal, nimic original sau măcar izvorât cât de cât de mintea lor creață și îngustă ci numai și numai mesajele create, spilcuite și lansate din laboratoarele propagandistice ale unora? Ce vor să demonstreze aceste mici șenile care nu au alt rol decât acela de a mișca din loc înspre o direcție sau alta tancul diversionist estic sau vestic? Înțeleg, poți distribui, pentru divertismentul celor apropiați, glume, clipuri amuzante, muzică sau informații interesante. Dar să propovăduiești întruna și întruna pe pagina ta de FB sau TikTok numai și numai idei, hai să le spun politice, nu înseamnă altceva decât că ești un prost și un frustrat. Ce ai vrea tu, trepădușule de fapt prin aceste acțiuni? Să-i convingi pe cei din jur că tot ce gândeau ei e greșit (asta dacă aveau alte opțiuni ideologice) sau că au într-adevăr o judecată corectă, dacă îți împărtășesc ideile? Buuun. Și mergi mai departe. La ce-ți ajută? Cu ce îți schimbă ție viața faptul că mulți din jurul tău îți vor îmbrățișa ideile? Vei trăi mai bine? Vei fi băgat mai mult în seamă? Mă uit și la noi, pe plan local și văd o sumedenie de asemenea trepăduși care nu fac altceva pe paginile lor de pe rețele decât să distribuie materiale ori cu lideri pesediști, ori cu lideri liberali, ori cu lideri auriști. Un pârț dacă trage vreun lider, imediat trepădușul îi pune pâlnia la fund pentru a-l redistribui. Și dacă asta s-ar întâmpla din când în când, aș mai înțelege. Dar nu, domnule! Zilnic, de câteva ori, șeful de partid, parlamentarul sau primarul preferat își găsește loc pe pagina trepădușului de partid (că asta este de fapt, distribuitorul cel pătimaș!). Repet, înțeleg că mintea nu-l duce nici să scrie un text și nici să producă un filmuleț propriu. Sau să distribuie ceva util, distractiv sau interesant. Dar totuși! Să distribui numai și numai mesaje propagandistice mi se pare o mare gogomănie în condițiile în care nu se întrevede nici în două secole vreun avantaj sau vreo apreciere sinceră din partea cuiva. Pe de altă parte, simt și acești trepăduși nevoia de a fi băgați în seama și este de înțeles acest lucru. Dar de ce nu postezi, netotule, pe pagina ta o melodie frumoasă, un clip practic de curățat pomii sau de copilit roșiile? De ce nu pui acolo sfaturi utile sau fapte și evenimente din viețile unor mari personalități? A, de fapt tu pui, numai că „marile” tale personalități nu trec de genunchiul râmei, între senatorul X și academicianul Y, tu alegându-l cu ochii închiși pe politruc. Selectarea subiectelor pentru redistribuire pe rețele este fără îndoială o probă, un test edificator pentru titularul unei pagini. Bine zicea cineva că înainte de a fi inventat FaceBook-ul, de exemplu, știau doar cei apropiați cât este de prost unul sau altul. După, a aflat nu numai toată comunitatea ci toată lumea! Una peste alta, referitor la acești trepăduși, se poate lesne adapta o vorbă înțeleaptă întâlnită la români: spune-mi ce postezi ca să-ți spun cine ești. Din păcate pentru fotbalistul nominalizat la începutul acestor rânduri, vorba noastră înțeleaptă a trecut granița și a ajuns până la Kiev…