Chiar dacă elevii sunt în vacanță, problemele sistemului de educație nu și-au luat concediu, prin urmare pe la ministerul de resort și nu numai se discută chestii serioase, nu glumă, menite să facă ordine. Scandalul excursiilor prin Turcia și Dubai a fost stins în manieră cât se poate de românească, adică ministerul a dat ordin să fie interzise excursiile în timpul activităților din cadrul „Școala Altfel” și „Școala Verde”. Ce e mai simplu decât să interzici? E complicat să analizezi, să faci anchetă și să identifici responsabilitate acolo unde există parale multe și încrengături politice – doar nu-și imaginează careva că au plecat în Dubai sau Las Vegas elevii de la Amărăștenii din Deal, ăia de nu au bani nici să coboare până în vale. Așa că s-a interzis, că interzis e mai bine.
În țările civilizate, acolo unde pretindem că suntem, dar încă n-am ajuns, excursiile sunt ceva obișnuit, fac parte din procesul de educație. Niște români stabiliți în Hexagon povesteau cum la școala unde e înscrisă odrasla lor sunt măcar două excursii pe lună. Pe lună ca unitate de timp, nu pe luna de unde par picați cei care trag hăisa hățurile educației naționale. Au fost la Oceanul Atlantic, au vizitat ce e de vizitat pe la Paris, au fost și prin Belgia. Asta pentru că există finanțare și luciditate; factorii responsabili sunt cât se poate de conștienți de importanța excursiilor școlare.
La noi, în Mioritica, ministerul a spus la un moment dat că va asigura niscaiva finanțare pentru activitățile din „Săptămâna Altfel” și „Școala Verde”, doar că s-a procedat în manieră românească. Bani pe sponci și birocrație cât să-ți facă lehamite. Decât să completezi o tonă de maculatură și mai apoi să dârdâi la gândul că e posibil să dai cu subsemnatul la DNA din cauza vreunui auditor bătut în cap mai bine te lași păgubaș. În momentul de față ministerul nu e dispus să dea bani care să acopere prețul unei excursii la Las Fierbinți și vorbim de elevii din satele învecinate, dar în schimb ministerul interzice tot. Și a găsit motivație serioasă pentru asta. Nu s-a vorbit prea mult despre încălcarea legii, despre adevărate parteneriate între agenții de turism zdravăn implicate în lumea politică. Nu… Nici pomeneală de așa ceva. S-a băgat la înaintare vocea părinților care nu-și permit să dea și ei bani de o excursie. Copilul se simte discriminat și nu e normal așa ceva.
E discriminare, desigur, doar că… Doar că treaba asta cu discriminarea amenință să sufoce educația. Dacă părinții unui copil nu-și permit să plătească prețul unui bilet la muzeu – sau poate că nu vrea, că s-au mai văzut astfel de cazuri – haideți să nu mai mergem în veci la muzeu cu clasa. Ministerul ar putea aloca fonduri, dar e austeritate, lăsați-o și voi mai moale cu excursiile astea. O să ajungem curând la situații tâmpite de genul că elevii nu mai au voie să joace fotbal în pauză pentru că un coleg nu e așa de Maradona precum se crede și se simte discriminat. Pare absurd? Da, dar problema e că absurdul devine realitate. Kafka e mic copil pe lângă românul verde și birocratul mioritic. Deja se vorbește despre interzicerea kendamei în școală. Păi nu tot românul își permite să cumpere la copil așa ceva și copiii se pot răni. Se pot răni și când se scarpină în nas, dar până la urmă trebuie să înțelegem că trăim cu toții în lumea asta și nu putem evolua dacă suntem mai atenți la menajat sensibilități decât la dezvoltarea personală ca atare. Bine, mai sunt și dascălii care încă dorm cu portretul lui Ceaușescu pe noptieră și oftează după vremurile când copilul stătea în bancă cu mâinile la spate.
În loc să caute soluții pertinente, să repare ce a stricat minunea asta de ministru de la Educație, ministerul s-a gândit să pună lacăt peste tot. O să interzică și gânditul, că produce discriminare între cei care au creier și cei care au o funcție babană, dar mai multe nu. Într-o țară normală excursiile sunt o lecție de viață, o lecție vie despre lume – o lume în care virtualul amenință să ne sufoce. La noi interzicerea excursiilor pe motiv de discriminare e dovada că lumea se reduce la biroul unui obscur funcționar de la minister, pentru care e mai comod să interzică decât să caute soluții adevărate. Și nici nu e indicat să caute soluții adevărate deoarece acestea vin la pachet cu cheltuieli și ministerul ar face orice, numai să nu dea un ban, acolo. Interzicem, fraților, că e mai ieftin. Știți, austeritatea… Ce-ar fi să interzicem și bucuria? Că nu e normal ca unii să se bucure și alții nu. Apropo, ați aflat ce anume s-a interzis recent în Coreea? Știți voi care.
