A trecut și congresul PSD, Grindeanu a câștigat en-fanfare cu 99%, candidând de unul singur, promițând „reformă și stabilitate” – două cuvinte care, în traducere liberă înseamnă „schimbăm scaunele și jucăm la fel”. În bună tradiție socialistă, s-au împărțit funcții cu ghiotura, pentru fidelizarea subordonaților, partidul alegându-se în mod ridicol cu o armată de prim-vicepreședinți, vicepreședinți, unul mai vice decât celălalt, secretari și adjuncți.
Liberalii mimează rolul partenerului lucid: tac, semnează și ascultă de președinte de zici că s-au unit cu progresiștii. Care, respectiv USR-iștii, au devenit doar ecouri ale reformismului lor de altădată. Iar fragmentele de dreapta aproape că nu mai există. În absența unui contrapunct real, guvernul își construiește legitimitatea prin inerție și comunicare controlată (citește plătită prin canalele aservite) în timp ce țara se scufundă în ceea ce Europa Liberă numește „normalizarea imposturii”.
Coaliția funcționează mai mult pe frică și calcule electorale – vezi apropiata bătălie pentru capitală – decât pe proiecte reale. Iar opoziția rămâne un decor inert. AUR, SOS și POT emit niște prostii abominabile – cu excepția bietului senator Peiu, rătăcit pe acolo ca măgarul între oi – și nu fac decât să compromită iremediabil ideile sănătos conservatoare. Le-au transformat în răgete așa-zis suveraniste, încât nici măcar acest atribut nu reușesc să-l ilustreze cu un patriotism de bun-simț.
Adoptarea oficială la noi a politicilor Uniunii Europene de sub actuala conducere de la Bruxelles, respectiv DEI (Diversitate, Echitate, Incluziune), reducerea emisiilor de carbon, încetinirea schimbărilor climatice etc., dar și contrazicerea virulentă a acestor politici – un curent din ce în ce mai puternic în Europa – produc în țara noastră un soi de vodevil (gen de comedie ușoară, a cărui intrigă se bazează pe confuzii), în care toți politicienii români imită fără talent ce au văzut că este la modă pe afară, fără să înțeleagă despre ce este vorba.
Justiția trimite semnale mixte. Săptămâna aceasta, mai mulți foști oficiali au fost achitați sau au beneficiat de soluții clasate, în timp ce o rețea europeană de fraudă cu TVA a dus la șapte arestări și peste 100 de percheziții în mai multe state UE, inclusiv România. Contextul sugerează un mediu politic în care impunitatea e previzibilă; politicienii nu mai iau decizii cu frică de consecințe ci cu un ochi la cașcaval și cu celălalt la urne.
Economia nu dă semne de redresare. Sunt toate premisele să nu ne încadrăm nici măcar în ținta renegociată cu UE. Bugetul pe 2026 nu se poate face fiindcă pachetul de măsuri administrative pare imposibil de adoptat. Propunerea premierului – 30% tăieri posturi locale, 10% în centrală – a blocat coaliția. UDMR susține 20% limită per UAT, PSD face opoziție crâncenă unui Bolojan pe care l-ar vrea dispărut, iar PNL presează pentru adoptarea măsurilor prin angajarea răspunderii. Misiune imposibilă, fiindcă PSD va face orice manevră posibilă pentru a-și recupera electoratul pierdut în favoarea AUR.
În paralel, președintele Nicușor Dan s-a întâlnit cu reprezentanții mediului de afaceri iar cuvântarea sa a stârnit vâlvă în media fiindcă a pus accent pe discrepanța dintre așteptările investitorilor și realitățile politice interne. Președintele țării a cerut pur și simplu oamenilor de afaceri să compună ei o politică economică sustenabilă a țării, fiindcă politicienii nu sunt în stare să o facă. Cum și-a imaginat că ar putea să o impună Parlamentului – nu știu. Nu are această putere.
Și totuși, coaliția merge înainte. PSD știe că nu poate conduce fără PNL, PNL știe că fără PSD cade în țărână. USR și UDMR, susținute de la Paris și de la Budapesta, se țin strâns de loitrele carului, să nu pice. Și toată șandramaua asta arată exact ca în filmele românești în care vedete sunt mizeria, hoția și neam-prostia.



