În anii crâncenelor lipsuri din Epoca de Aur – mda, stranie alăturare, „lipsuri” cu „Epoca de Aur”, dar realitatea de zi cu zi depindea foarte mult de poziția avută în ierarhia comunistă –, pe când leul nu era valută convertibilă, astfel încât în afara granițelor țării nu valora nici cât hârtia pe care erau tipărite bancnotele, România avea mare nevoie de valută. De dolar, mai exact. Dolari, dolari și iar dolari. Greu de procurat în condițiile date, dar se știe că românul se descurcă în loc să caute soluții pertinente și, mai ales, legale. În loc să adopte acele măsuri atât de necesare pentru a face din industria românească un organism competitiv, pentru a alinia economia națională cu cea europeană (recunosc, cam dificil în condițiile date, dar nu era Ceaușescu suveranul suveranilor, nu făcea el ce dorea rânza lui fără să permită amestecul în treburile interne?) Ceaușescu a ordonat Securității să-i prostească pe românii de peste hotare, astfel încât aceștia să-și doneze averile rudelor din țară. Care rude nu vedeau nimic, că țara avea nevoie de valută. Securiștii au reușit să-i prostească pe unii români pensionați în Occident să revină în țară, unde pensia lor în dolari le-ar fi permis să trăiască împărătește. Fraierii care au percutat la gargara ceaușistă s-au trezit că statul le-a confiscat nu doar paralele, ci și pașapoartele, astfel încât după ce au văzut cât de împărătește se trăiește în proletariat, nici măcar n-au mai putut să fugă din țară. În acte, mulți au trăit până pe la suta de ani; bugetul avea nevoie de valută și nicio minciună nu era de nescuzat.
Din păcate, acele zile încep să revină. Nu chiar ca pe timpul lui Ceaușescu, dar nici foarte departe. Guvernanții se dau de ceasul morții să-i repatrieze pe antreprenorii români de pretutindeni. Ți-ai făcut un rost în Vest?! Bravo ție, dar nu e mai frumos să investești în țara ta, în România ta? E frumos, cum să nu, dar e rentabil? Din păcate, în afară de „frumos” nu prea mai există alte motive pentru care să bagi în economia românească banii pentru care ai trudit în afară. Acum vreo doi ani mai merita efortul, în ciuda hățișului birocratic. Un prag rezonabil pentru microîntreprinderi, 3% impozit pe venit și 5% pe dividende, da, chiar merita. Însă situația s-a schimbat radical după ce în fruntea Guvernului a ajuns generalul Ciucă. 16% impozit pe venit și 8% pe dividende deja nu mai sună încurajator, nu? A mai apărut și oribilitatea aia cu 10% impozit pe persoană fizică după ce-ți tragi dividendele din firmă. Adică după ce plătești tot cârnatul enumeram mai înainte, mai dai 10% impozit că, na, statul nu te-a jumulit destul. De la anul o să intre în vigoare impozitul de 16% pe venit. TVA a crescut și e posibil să crească pentru că statul nu e capabil să colecteze ceea ce i se cuvine, deși are instituții mai multe decât îi trebuie. Propice mediu de afaceri, nu-i așa? Să tot investești în România în condițiile în care predictibilitatea tinde spre zero.
După ce ai trudit o viață să scapi de jungla fiscală din România, statul îți face cu ochiul „Hai acasă (vorba lui Gil Dobrică), pricopsitule, că fără tine nu ne iese planul cincinal”. Numai că, odată ajuns acasă, românul cu vise de antreprenor descoperă că logica din Epoca de Aur e cât se poate de actuală. Românul e bun numai ca vacă de muls, statul te vrea acasă, dar numai ca plătitor de impozite patriotice. Dacă Ceaușescu le promitea românilor din diaspora o viață împărătească, acum se promite „sprijin pentru mediul de afaceri”. Atunci banii se confiscau cu japca, azi cu formularul și decizia de impunere. O veritabilă mașinărie care a perfecționat un singur lucru în 35 de ani de capitalism original și anume „mărește impozitele când îți merge prost”. Patriotismul o fi frumos, dar nu ține loc de profit, iar România reușește performanța să facă exact opusul a ceea ce ar face o țară care vrea investitori. În rest… tot înainte, spre viitorul luminos. Că doar suntem urmașii Epocii de Aur și trebuie să fim mândri de asta. În treacăt fie spus, valuta șutită din Occident, intra în conturile personale ale numitului Nicolae Ceaușescu, nu în buget.
