Guvernul a lansat al treilea pachet fiscal-bugetar, prezentat drept soluția pentru redresarea economică. Oficial, este o strategie de stabilizare și creștere, menită să echilibreze bugetul, să mențină investițiile și să arate că România poate traversa perioada dificilă fără să cadă în haos. În realitate, impactul real pentru oameni va fi mult mai dureros decât prevăd calculele guvernanților.
Primul semnal de alarmă vine din interiorul aparatului public. Reducerea de personal este ambalată în termeni tehnici: „optimizare”, „restructurare”, „modernizare”. În practică, angajații rămân expuși, fără certitudinea că drepturile le vor fi respectate. Nu se știe dacă vor fi tăiate doar posturile neocupate, ca în trecut, sau vor fi concedieri reale. În acest al doilea caz, serviciile publice vor intra în colaps. Cel mai probabil, pilele și arbitrariul protecției politice vor fi reactivate la maximum.
Printre măsurile sensibile pentru publicul larg se numără restricțiile privind cumulul pensiei cu salariul. Guvernul vrea o penalizare cu 85% din pensie a acestui cumul, pentru pensiile necontributive. În proiect, pensiile contributive nu sunt afectate de această prevedere. Aproximativ 10.000 de persoane, din care o parte relevantă provin din instituțiile de forță, cumulează pensia cu salariul la stat. Majoritatea sunt angajați ca personal contractual pe funcții din diverse instituții publice.
Un al treilea front: taxele locale, impozitele pe locuințe și mașini. Unele valori cresc cu peste 70%, sub pretextul finanțării investițiilor. Majorarea era prevăzută de la începutul anului viitor, din 1 ianuarie 2026. Însă, acum câteva zile, după ce a primit o nouă sesizare cu privire la lege, Curtea Constituțională a anunțat că se va pronunța abia pe 10 decembrie 2025, așadar vom avea mai mult ca sigur o amânare a aplicării acestor prevederi. Oricum, chiar și cu o întârziere de câteva luni, rezultatul va fi același: comunități vulnerabile împinse sub pragul de supraviețuire.
Într-un fel de miniraport, publicat recent pe pagina sa de Facebook, premierul Bolojan spune că „veniturile cresc, cheltuielile scad și, prin urmare, România este pe calea cea bună”. Și mai spune că au fost deblocate fondurile europene prin programul PNRR iar plățile au fost accelerate. „România se împrumută mai ieftin, iar investițiile au crescut conform ultimului raport al Comisiei Europene. Investițiile vor accelera în 2026–2027, deficitul bugetar va scădea la 6,2% în 2026”, scrie premierul. Postarea sa a stârnit un val de furie populară și un potop de insulte.
Totuși, sunt analiști care subliniază că recesiunea este, în realitate, mai blândă decât temerile inițiale: PIB-ul a scăzut doar cu 0,2% în trimestrul trei, iar inflația a coborât sub 10%. Producția industrială și consumul rezistă surprinzător. Economia nu este în prăbușire și, dintr-o perspectivă macro, Guvernul pare că gestionează criza.
Aici intervine paradoxul: deși datele macroeconomice sugerează reziliență, măsurile fiscale introduc riscuri sociale enorme. Reducerile de personal, taxele mai mari și restricțiile pentru pensionari – vezi „înghețarea” unui număr semnificativ de pensii – lovesc direct oamenii, familiile și comunitățile, exact în straturile în care stabilitatea încă există. Criza nu mai este nici globală și nici definitivă, ci a devenit una foarte locală.
Astfel, al treilea pachet fiscal se află între două realități: pe de o parte, cifrele macro sugerează că România se poate redresa cu eforturi moderate; pe de altă parte, impactul social poate transforma o recesiune „blândă” într-un incendiu social. Guvernul nu mai poate folosi doar discursuri și statistici, dacă vrea credibilitate trebuie să demonstreze că protejează angajații, sprijină sectoarele vulnerabile și justifică fiecare majorare de taxe prin rezultate concrete. Bolojan se joacă cu focul și mă tem că nu are abilități de pompier.
