Editorialul precedent s-a bucurat de oarece aprecieri, dezbateri și comentarii. Mult peste media obișnuită pe pagina de socializare a Monitorului. Acestora li s-au adăugat trageri de mânecă în particular; o chestie românească, diametral opusă luării publice de atitudine, care e tot românească. Mda, eternul paradox. Știi, nu toți românii suntem așa cum ai scris tu.
Foarte adevărat, nu suntem toți ca cei încondeiați în editorial. Nu tot românul agită steagul la balcon fără să fie animat de ceea ce se cheamă patriotism adevărat, ci doar pentru că vrea să marcheze la capitolul imagine. Nu toți românii s-au călcat în picioare pentru fasole cu cârnați după ce și-au urlat ortodoxia pe unde au apucat și cer respect pentru tradițiile ancestrale, dar mai ales de la alții. Alții să ne aprecieze, să facă ce spunem noi. Noi… Doar n-o să facem tocmai noi ce pretindem de la alții, noi suntem deștepți. Și lista poate continua la nesfârșit.
Adevărat, nu suntem toți ca cei care, prin apucături și comportament, oferă oricărei sărbători patină de lehamite. Nu suntem toți, dar sunt mulți și comportamentul inadecvat sare în ochi și dacă mai e și mediatizat, ne alegem cu o imagine de care nu suntem deloc mândri. Mândru că sunt român, dar nu și de imaginea țării peste hotare.
Cu puține zile înainte de Ziua Națională doi românași verzi au plusat la capitolul imagine ceva de speriat. Doi indivizi cu apucături cât se poate de misecuveniste au forțat o ușă de urgență și au alergat după avion pe un aeroport din Germania, făcând semne pilotului să-i ia cu el. Românul e obișnuit să fluiere după taxi, să ceară vatmanului să oprească între stații „numai cât mă dau jos”, dar să alergi după avion… Ei bine, asta e o culme ce părea imposibil de atins, dar iată că tocmai doi românași s-au gândit să bată orice record în materie de inconștiență și nesimțire și toate astea dintr-un egoism feroce. Eu să-mi ating scopul, nu mă interesează consecințele pentru alții. Care alții?
În liceu au cunoscut un astfel de ipochimen. Părinții l-au dat la gazdă, că acolo se putea desfășura mai bine. Mare amator de pescuit avea nevoie de greutate pentru plută, că nu stătea cum trebuie în apă. Și de unde credeți că a făcut rost? A confiscat sigiliul de la contorul electric al gazdei. Avea nevoie de plumb, a făcut rost. Că gazda și-a luat amendă și apoi îl căuta pe la liceu – istețul a dat bir cu fugiții la timpul potrivit – nu l-a interesat. Avea o nevoie de moment, a rezolvat-o. Eterna descurcăreală românească.
Ei bine, cam la fel a fost și cu cei doi amețiți. Din imaginile viralizate se poate observa că românașii nu dezvoltă viteza corespunzătoare din cauză că au niște bagaje cam mașcate. Oameni călători, nu altceva. Se știe că la cursele low-cost bagajul de cală te costă adesea mai mult decât locul în avion și românul e chibzuit, știe să chivernisească banul. Nu e o practică inventată de români, noi doar am dus meșteșugul la nivel de artă. Românii cu sarsanale se prezintă la aeroport în ultimul moment, când nu prea mai e timp de aranjat bagaje în cală, astfel încât, pentru a nu perturba orarul decolărilor, cei de la control sunt cam obligați să le dea drumul fără a-i mai taxa pentru surplusul de bagaje. Hai, urcați mai repede, că acuma decolează. Așa e când te uiți prea mult la Home Alone și iei de bune toate tâmpeniile de pe rețelele de socializare, de la tot felul de specialiști în trucuri de călătorie.
Și totuși, după toate aceste isprăvi demne de un reality-show, mai rămâne o întrebare: ne mirăm sau doar ne prefacem că ne mirăm? Pentru că, sincer, nimic din comportamentul ăsta nu e întâmplător; e produsul unui popor care se crede „descurcăreț”, dar nu în sensul bun, ci în sensul ăla care distruge orice urmă de normalitate. Atâta timp cât egoismul, misecuvenismul și fudulia prostească sunt virtuți naționale, astfel de episoade vor continua să ne reprezinte mai bine decât orice discurs festiv de Ziua Națională. Nu suntem toți așa – foarte adevărat. Doar suficient de mulți încât imaginea să rămână pătată. Și, ghici ce? Avionul, metaforic și nu numai, o să tot plece fără noi. Pentru că lumea civilizată nu stă să ne aștepte în timp ce alergăm pe pistă cu bagajele după noi, convinși că regulile sunt valabile doar pentru fraieri.
