Anul 2026 a debutat cum nu se poate mai prost; dintr-o dată românii și-au dat seama că nu mai vor o țară ca Elveția și că le e de ajuns România. Drama din Crans-Montana a activat „patriotismul” din românii absolvenți la școala vieții și cu doctorat pe TikTok. Rar mi-a fost dat să văd o asemenea etalare de ură și prostie pe rețelele sociale, de unde se poate trage concluzia că România educată și-a făcut datoria cu prisosință.
E dificil de ignorat satisfacția unora dintre conaționalii noștri. Vedeți, uăi, că s-a spart mitul elvețian. Uăi, mai vreți o țară ca afară? Vedeți, uăi, că nici elvețienii nu au spitale pentru marii arși? Gata, nu mai suntem coada Europei, suntem pe picior de egalitate cu Elveția. Elveția, uăi, Elveția! „Ani de zile (sic!) după tragedia de la Colectiv am trăit ca și țară cu stigmatul acela că nu suntem în stare să ne protejăm cetățenii și că doar vesticii sunt perfecți iar noi, suntem niște sălbatici netrebnici.” – citat dintr-un academician de Facebook, care se bucură că Elveția trimite victimele incendiului în străinătate. Elveția nu are spitale pentru marii arși… În „țeara” lui Rolex lucrurile nu „merge” ceas.
E multă prostie pe rețelele sociale, dar și manipulare. Se cere demisia lui Ponta și arestarea lui Piedone. Asta pentru a demonstra că, de fapt, drama de la Colectiv nu a fost chiar așa dramă în condițiile în care așa ceva se întâmplă și pe la case mai mari. Și nici corupția din România nu e așa de gravă pentru că iată ce nenorocire a produs corupția din Elveția. Suntem în rând cu lumea, ce să mai…
Românul verde îi blamează cu mânie proletară pe cei care făceau filmulețe și-și clamează superioritatea, deși profilele personale sunt pline cu filme din aceeași categorie. Și să nu-i ignorăm pe cei cu „așa le trebuie”. Că dacă li s-a întâmplat asta, sigur au fost vinovați de ceva.
E dramatic ce s-a petrecut la Crans-Montana, dar de aici și până la exploatarea incidentului în folosul corupției din România e o cale lungă, ce nu trebuia parcursă, dar iată că s-a întâmplat. Și nu, nenorocirea nu face Elveția mai puțin frecventabilă și nici pe noi, românii, mai deștepți decât oricum ne credeam. E drept că Elveția nu dispune de un număr suficient de paturi pentru marii arși, dar guvernul a recunoscut asta și a demarat procedurile pentru transferul pacienților în străinătate, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Colectiv, când autoritățile române, în frunte cu Raed Arafat și Nicolae Bănicioiu – ministrul Sănătății au dat asigurări că România poate gestiona fără ajutor extern situația, iar asta s-a concretizat în decese ce puteau fi evitate și suferințe îngrozitoare pentru supraviețuitori. Cine are altă părere în mod garantat nu a citit cartea Alexandrei Furnea, „Jurnalul lui 66: Noaptea în care am ars”. O radiografie extrem de dură, dar cât se poate de realistă a sistemului de sănătate românesc. Într-o țară civilizată, o asemenea carte- document ar fi declanșat anchete penale, procese cu daune de milioane, demisii și condamnări. Ori, s-avem iertare, principalul responsabil pentru morții care puteau fi salvați dacă erau transferați la timp în străinătate încă e pe funcție. La ceva timp după Colectiv, la un podcast, inimosul Codin Maticiuc a povestit cum oficialii care dădeau presei asigurări că „avem tot ce ne trebuie” îl sunau să colecteze ajutoare pentru că „nu avem nimic”. Elvețienii au mai mult decât noi, dar se pare că nu suficient. Și în țara milionarilor sunt probleme, doar că milionarii nu au fala aia a calicului, care ține morțiș să dea bine în poze, dar reglează foamea din pateu și parizer. Au cerut ajutor de îndată ce și-au dat seama că sunt depășiți. Noi eram depășiți încă înainte să se întâmple nenorocirea și nici nu am învățat mare lucru din lecția respectivă. Încă nu avem spitale pentru marii arși, iar transferul pentru tratamente în străinătate costă și statul e strâns la pungă. Așa, ca chestie, de anul ăsta prima zi de concediu medical nu se mai plătește. Economii la buget, nu?
Diferența dintre noi și Elveția nu e asemănarea că și ei au probleme, ci că elvețienii le recunosc și cer ajutor, pe când noi ne ascundem sub patriotism de carton până când moartea devine statistică, iar parizerul pe ziar simbol național.
