Poezie, fotbal și politică – Dumitru MONACU, scriitor

„Trăim în miezul unui ev aprins / Și-i dăm a-nsuflețirii noastră vamă. / Cei ce nu ard dezlănțuiți ca noi / În flăcările noastre se destramă.” Așa creiona „Viitorul”, spiritul genial al poeziei, Nicolae Labiș pe la mijlocul secolului trecut. Analizând azi tendințele omenirii în general și ale românilor în special, constatăm că poetul a avut perfectă dreptate întrucât cine nu se va acomoda sau mula pe lumea care vine, se va destrăma asemenea unui nor răzleț de vară. Sensul și direcția lumii, a umanității de fapt, nu sunt determinate decât în parte de oameni. Din acest motiv, a te ușura contra vântului nu este absolut deloc o îndeletnicire folositoare. Dintotdeauna lumea s-a dezvoltat după niște legi neînțelese și nedibuite de către marea majoritate a oamenilor. Cei care au înțeles înspre ce se merge nu s-au destrămat în flăcări precum cei mai mulți dintre semenii lor și în plus au ajuns subiecte de studiu pentru urmași. Asistăm astăzi la confruntarea dintre două sisteme antagonice dintre care unul e perdant încă înainte de a începe meciul. Și pentru că am folosit un termen sportiv, voi continua disertația mea pe aceeași temă. Vă aduceți aminte cu siguranță de marea victorie a Stelei în Cupa Campionilor Europeni. Atunci, o echipă oarecare putea răzbate grație talentului, muncii, a condițiilor de joc dar și a norocului, până înspre vârful ierarhiei fotbalului european. Se mai poate așa ceva azi, când regulile jocului s-au schimbat, când, vorba altui geniu, Eminescu, „Cei tari se îngrădiră / Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi…” Categoric, nu! Și atunci ce politică trebuie adoptată? Una de adaptare, evident. Paralela pe care am făcut-o cu fotbalul este grăitoare, zic eu. De unul singur, izolat, scufundat în naționalism și suveranism nu ai nicio șansă de dezvoltare sau mai mult, de supraviețuire. Oricât de patrioți am fi, oricât de tradiționaliști, trebuie să recunoaștem că vremea revoluțiilor de la 1848 a trecut. Și ca să fac o deviație, treaba asta cu patriotismul și românismul accentuat până peste măsură s-ar putea să provină de la niște indivizi ale căror gene e posibil să provină masiv de la popoarele migratoare, turci, tătari, slavi și nicidecum de la daci sau romani. Bun, acum suntem români, ADN-ul fiind oarecum lipsit de importanță. Dar ce am fost și, ce-i mai important, ce vom fi peste alte câteva sute de ani? Nimic dacă nu ne dăm cu lumea și nu ne mulăm pe tendințele extrem de clare și conturate ale omenirii de azi. În acest context, națiunile mici nu au nicio șansă dacă nu se grupează, dacă nu formează alianțe, întovărășiri sau frății care să le facă puternice, competitive. A sta azi în afara polilor de putere și aici mă refer la SUA, China, Rusia, UE, înseamnă a te prezenta în turul „n” preliminar al Ligii Campionilor cu o echipă de amatori, asta ca să accentuez încă o dată paralela între fotbal și societate. Iată de ce eu aș zice că nu ieșirea din UE e soluția (așa cum cred suveraniștii în frunte cu ai lor debusolați lideri) ci dimpotrivă, strângerea rândurilor într-o uniune gen SUA. Adică formarea unui conglomerat numit Statele Unite ale Europei care, dacă s-ar realiza, ar deveni forța numărul unu a planetei din orice punct de vedere. Din acest considerent, atât americanii cât și ceilalți pioni principali (Rusia, China, India, Brazilia etc.) nu văd cu ochi buni o asemenea construcție politico-administrativ-militară și folosindu-se de cozile de topor ale fiecărui popor din Europa, duc o campanie deșucheată proslăvind suveranismul. Ce suveranism, măi nebunilor? Voi nu vă dați seama că vorbiți efectiv de funie în propria voastră casă? Ce s-ar întâmpla dacă s-ar dezvolta suveranismul așa cum doriți voi, pe plaiurile voastre? Dacă s-ar ridica la luptă dreaptă toate ramurile de indieni exterminați, toți hispanicii, africanii, asiaticii din SUA? Sau cele peste 190 de popoare etnice din Federația Rusă? Unde am ajunge, răgăliilor ce nu gândiți mai încolo de pragul ușii? Bun, ei ca ei, sunt mari, puternici și vor să-și impună politicile. Dar românașii noștri suveraniști care în afară de drumul la latrina din fundul curții și navigarea pe TikTok nu mai știu de nimic altceva? Chiar  atât de naivi să fie ai noștri semeni încât să nu realizeze că lumea merge într-o direcție și ei în sens opus? Poate că mulți dintre cei „vizați” aici nu îmi vor da azi dreptate și vor considera vorbele mele drept propagandă globalistă. E ok, vom trăi și ne vom convinge. Timpul îmi va da dreptate, să nu uitați asta. Cât despre cei care se bat cu cărămida în piept că ei sunt adevărați români și nu pot accepta o altă stare de fapt, opriți-vă! Toți suntem români azi, problema e dacă provocatoarele valuri ale evoluției nu ne vor rade de pe pământ în viitor. De aceea musai trebuie să nu fim izolați, singuri și expuși în calea lor, a valurilor…