Bugetul e costeliv rău de tot, dar asta nu înseamnă că băieții aflați la butoane iau măsurile care se impun cu adevărat. E drept, se iau măsuri, doar că din categoria celor care furnizează mărunțiș, astfel încât românii au ajuns să se teamă mai mult de reforme decât de lipsa acestora. Nu de alta, dar cât timp guvernanții strecoară plevușca și scapă din năvod balena, asta numai reformă nu se poate numi.
Cea mai recentă tâmpenie – greu o poți numi altfel – e cea privitoare la concediile medicale. Prima zi de concediu medical e gratis. Gratis pentru statul român; pentru prima zi de concediu angajatul nu mai primește nimic. Următoarele vreo cinci zile de concediu medical sunt plătite de către angajator și abia în a șaptea zi intervine statul cu milostenia, că așa vede statul concediul medical, drept pomană nemeritată. Românii contribuie cu 10% din venituri la susținerea sistemului de sănătate. Nu din salarii, din venituri. Statul percepe taxă pentru sănătate și din drepturi pe proprietate intelectuală, pe dividende, pe venituri din chirii și de unde mai poate, dar când e să ofere protecție adevărată ține să lase impresia că e jefuit sau că dă de pomană.
Una dintre justificările oficiale, vehiculată chiar de Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății, e că s-au înmulțit concediile medicale luate pe intervenții de către persoane care știu să se descurce și că trebuie făcut ceva pentru a descuraja fenomenul. Așa că prima zi nu se plătește, deci e de așteptat că românii șmecheri o să renunțe la obiceiul ăsta nesimțit și păgubitor pentru bugetul statului. Practici românești contra obiceiuri românești. În loc să depună toate eforturile necesare pentru a-i identifica ce acei felceri care cad la pace cu pacienții închipuiți, guvernul s-a gândit că e mai normal să taie de-a valma din drepturile suferinzilor. Există instituții cu competență în domeniu, există legislație, de ce guvernanții nu se folosesc de acestea pentru a curma fenomenul concediilor medicale fictive? Mai ales că în zilele noastre nu mai obții concediu cu un pachet de Kent sau Assos ori cu ancestrala metodă de a deschide ușa cu pachetul de cafea. Mda, capitalismul ăsta a distrus un sistem ce funcționa perfect.
De ce să sufere și cei care sunt bolnavi pe bune? Se pare că guvernanții nu văd nicio problemă în treaba asta. Foarte multe asociații ale pacienților au trimis scrisori lui Bolojan și lui Rogobete, se protestează, dar e puțin probabil să se revină asupra acestei decizii hidoase și arbitrare. Practica românească transpusă în proverbe spune că în calul care trage mai tare se livrează mai multă bătaie. E mai ușor să-l împovărezi pe cel care se conformează și respectă legile decât să-l aduci la ascultare pe cel care a învățat să le eludeze, ori românii tocmai asta așteptau de la Bolojan, și anume să redistribuie povara pe cât mai mulți umeri, să reducă inegalitățile și să elimine categoriile privilegiate. Să termine cu șmecheria, mai pe scurt. Din păcate, asta nu numai că nu se va întâmpla, dar dacă se păstrează trendul, e posibil ca în curând concediul medical să fie echivalent cu șomajul tehnic. Ești angajat, dar nu te plătește nimeni. Pentru cei care s-au nărăvit la concediu medical faptul că o să piardă o zi de plată nu e oricum mare nenorocire; se compensează cu restul zilelor când ești plătit deși tragi chiulul; pentru unii ăsta e un mod de viață. Iar metoda prin care guvernul vrea să stârpească fenomenul lovește în primul rând în pe cei lipsiți de apărare în fața bolii. Nu destul că ești lovit de boală și trebuie să-ți cauți sănătatea în sistemul medical românesc care te trimite la privat dacă vrei condiții cât de cât omenești, dar ți se mai taie și din bani. Halal corectitudine!
De asemenea, premierul cu pretenții de salvator de patrie a mai precizat că banii pentru sănătate sunt prost administrați și sifonați prin tot felul de manevre. Se știe, deci, ce trebuie de știut acolo unde trebuie de știut, dar cu toate acestea măsurile lovesc tot în pacient. Veniturile suplimentare la bugetul sănătății – din drepturi de autor, chirii și ce mai poate statul taxa – au crescut exponențial, dar condițiile din spitale au rămas tot cele pe care le știm, adică vai de mama lor. De ce guvernul de încăpățânează să-l spolieze pe cetățeanul onest pe care are pretenția că-l reprezintă și ocrotește? Pentru că așa e mai simplu, calul de bătaie nu are concediu și nici drepturi, doar obligații față de buget.
