România e țara tuturor posibilităților și manevrelor. O țară în care Kafka s-ar considera neinspirat, iar Emir Kusturika ar trebui să se cloneze în vreo zece exemplare și poate că nici așa nu ar reuși să ecranizeze tot ceea ce merită ecranizat. Un imens Las Fierbinți în care cele mai evidente personaje sunt descurcărețe, n-au niciun pic de respect pentru lege și vor găsi mereu o cale prin care să o fenteze. Dacă descurcăreala ar fi un sport, românii ar umple totdeauna podiumul indiferent de nivelul competiției.
O familie din Drăgășani a descoperit că bradul furat de pe mormântul familiei a poposit în centrul orașului, fiind decorat pentru Crăciun. Păi dacă e tradiție… O tradiție care amenință să se impună și nu vorbesc de brazi împodobiți, ci de manevrele de evitare puse în mișcare de administrația locală. Mai întâi primarul s-a declarat siderat, spunând că a fost mințit de oamenii din subordine. Și-a cerut scuze, că doar nu costă mare lucru, însă asta nu l-a împiedicat să gireze alte potlogăreli menite să ofere o justificare legală pentru ilegalitatea comisă. Prin urmare, s-a pus în mișcare un adevărat lanț al slăbiciunilor. Când familia a început să pună întrebări, din curtea serei orașului s-a tăiat un „brad”, care de fapt era molid. Gata, avem dovada că bradul din centru e din curtea noastră, nu e de la cimitir. S-a rezolvat, uite buturuga. Cei care administrează cimitirul au întocmit niscaiva documente care au justificat doborârea bradului pe motiv că devenise periculos, cică s-a primit și o sesizare cu privire la faptul că amenință mormintele din jur.
Caracatița s-a pus în mișcare și acoperirea cu hârtii e din ce în ce mai solidă. Nu suficient cât să reziste unei anchete oneste, dar așa ceva nu se mai întâmplă în România, mai ales că nu e cine știe ce pagubă – da, încă un răspuns standard din partea procurorilor care justifică închiderea dosarelor pe motiv că paguba e prea mică în raport cu resursele pe care statul e dispus să le aloce.
Evident, problema nu e bradul. Peste ceva timp lumea o să uite, primarul de Drăgășani o să ceară un alt mandat și viața merge mai departe. Bradul e doar recuzita ieftină într-o piesă jucată incredibil de prost pe o scenă cât o țară. Problema reală este reflexul instituțional de a minți, de a improviza și a fabrica dovezi și acte pentru a justifica orice potlogărie, indiferent cât de odioasă. În România lui Las Fierbinți adevărul nu e niciodată prima opțiune, nici măcar opțiunea de rezervă. Adevărul nu e scos la iveală nici după ce toate tentativele de a-l ascunde au eșuat – să ne gândim la manevrele cu care Curtea de Apel București încearcă să „se scoată” după scandalul dezvăluirilor Recorder. Se produc hârtii, se inventează sesizări și martori, se confundă bradul cu molidul și ilegalul cu „procedura” invocându-se tocmai acoperirea legală. Domnule, noi am avut o sesizare, noi facem ce trebuie, acționăm legal.
Nu e nevoie să fii detectiv profesionist pentru a afla adevărul în cazul bradului. Doar câteva întrebări către cei care l-au adus. De unde l-ați adus? De la cine? Și odată identificate persoanele, se trece la etapa următoare până se ajunge la furnizorul primar. O chestie de câteva minute, dar autoritățile preferă explicațiile lungi și alambicate astfel încât cetățeanul să renunțe la lupta cu morile de vânt. Asta în țara în care dacă pui întrebări ești suspect și sigur te plătește cineva din afară. Dacă insiști, vine și eticheta de scandalagiu. În relația cu cetățenii statul român funcționează pe principiul uzurii morale. Te sufocă sub maldăre de hârtii, explicații de toată jena și răspunsuri care nu spun nimic, astfel că la un moment dat intervine lehamitea.
Pentru autorități nimic nu este grav, nimic nu este urgent. Bine, taxele trebuie strânse urgent, dar asta e, nu poți fi ineficient pe toate fronturile. Legea e flexibilă, adevărul e negociabil, justiția e atât de oarbă încât are nevoie de îndrumări și bunul simț lipsește cu desăvârșire. Până când nu vom înțelege că tocmai aceste nimicuri sunt temelia pe care se sprijină marile ticăloșii, vom continua să trăim liniștiți în decorul acestui Las Fierbinți administrativ, convinși că problema e bradul, nu pădurea.



