Într-o înregistrare video de pe Telegram, un militar rus poate fi văzut legat de un copac și abandonat în voia sorții – posibil chiar a morții – în fața uneia dintre dronele de atac de mari dimensiuni ale Ucrainei. Soldații ruși numesc această practică „un sacrificiu pentru Baba Yaga”, o vrăjitoare înfricoșătoare din folclorul slav, care se hrănește cu victimele ei, scriu jurnaliștii de la CNN.
Motivul pentru care se întâmplă acest lucru reiese clar dintr-o interceptare radio a unui incident similar, transmisă CNN, în care se aude limpede cum un comandant rus ordonă ca un subordonat să fie legat în acest fel, ca pedeapsă pentru dezertare.
Într-un videoclip, doi bărbați aflați într-o groapă superficială, aparent ambii dezertori, sunt obligați să se lupte unul cu celălalt, iar doar învingătorul are voie să iasă la final.
Instrucțiunea este dată de două ori: „Ascunde-l undeva (cât timp are loc lupta), apoi scoate-l și leagă-l de un copac… în următoarea jumătate de oră.”
Un comandant al unui batalion ucrainean de drone spune că a observat acest lucru de două ori și l-a auzit de multe ori în interceptările radio.
„Orice dronă ucraineană de mari dimensiuni o numesc Baba Yaga. Răspândește panică teribilă în acești oameni distruși. Pentru ei, e un fel de mit înfricoșător care zboară și ucide pe toată lumea”, a declarat pentru CNN comandantul, care poartă indicativul Munin.
Această practică face parte dintr-o serie revoltătoare de abuzuri de pe câmpul de luptă, surprinse în videoclipuri fie de dronele de supraveghere ucrainene, fie de militari ruși, și apoi distribuite pe rețelele de socializare.
Pe măsură ce forțele Moscovei înaintează lent, dar aparent inexorabil în interiorul Ucrainei, videoclipurile conturează un tablou sumbru al realităților din interiorul armatei lui Putin – un serviciu din care se estimează că zeci de mii de bărbați ruși au fugit de la începutul invaziei la scară largă, la începutul anului 2022.
În videoclipul filmat aparent în iarnă, bărbatul este arătat în prim-plan, legat de un copac.
Bărbatul spune că este din Kamensk-Uralski, un oraș situat în centrul Rusiei, pe versantul estic al Munților Ural.
El explică faptul că a fugit din post după ce s-a speriat de o dronă ucraineană care zbura deasupra. Un camarad care l-a ajuns din urmă i-a făcut apoi o propunere, spune el.
„Lasă-mă să te fac ‘300’, ca să fii retras din luptă”, i-ar fi spus soldatul, folosind un termen care desemnează un luptător rănit în armata rusă. A urmat apoi un „serviciu contra serviciu”. „Tu mă împuști pe mine, și eu te împușc pe tine.”
Bărbatul spune în fața camerei că a refuzat, dar că celălalt soldat l-a împușcat oricum, făcându-l o pradă ușoară pentru camarazii din propria unitate, care l-au capturat. Acum, legat de copac cu un cablu gros, privește cu teamă spre cer, în timp ce o voce din spatele camerei îl avertizează că o dronă se apropie.
„(Dacă drona) vine aici, o să arunce totul pe tine”, îl batjocorește vocea.
În acel moment, clipul se întrerupe, iar soarta soldatului rămâne necunoscută.
Apeluri disperate către Putin
Asemenea multor armate, Rusia nu vorbește public despre cazurile de dezertare. Însă canalele de pe rețelele sociale – de obicei Telegram – oferă o privire asupra anxietății profunde și disperării resimțite de mulți soldați și familiile acestora, precum și o explicație pentru care unii militari ruși aleg să renunțe.
„Dragă Vladimir Vladimirovici”, începe un videoclip postat pe Telegram de un bărbat identificat ca Yuri Duryagin, într-un apel personal adresat președintelui Rusiei, Putin, pentru a cere ajutor.
Duryagin spune că a luptat în regiunea Donețk din Ucraina, unde echipamentul deficitar și lipsa muniției au făcut ca doar 32 de oameni din compania sa să supraviețuiască după un asalt. În mod obișnuit, o companie poate avea până la 150 de militari.
El îi spune lui Putin că a primit mai puțin de o cincime din salariu, dar adaugă că superiorii i-au transmis că și-ar pierde vremea dacă ar depune o plângere.
Când aveau loc decese pe câmpul de luptă, acestea erau adesea ascunse pentru a evita plata compensațiilor către familiile celor căzuți.
„Am văzut personal cum camarazi au murit sub ochii mei. Au fost uciși. Părinții au încercat să afle informații despre rudele și cei dragi ai lor, dar li s-a spus că persoana este dispărută”, spune el.
Poate cel mai grav dintre toate, pare să acuze un comandant că a împușcat soldați care au refuzat să participe la luptă, afirmând că acesta „i-a pus la zid pentru că pur și simplu au refuzat să meargă împotriva unui mitralior”.
„Vor fi toți morți într-o săptămână”
„Violența este cea care menține armata rusă în funcțiune și o ține unită”, a declarat Grigory Sverdlin, fondatorul organizației Get Lost, care îi ajută pe bărbații ruși să dezerteze sau să evite recrutarea din start. El a vorbit cu CNN din Barcelona, Spania, unde este acum stabilită organizația.
Potrivit lui Sverdlin, organizația Get Lost a ajutat 1.700 de persoane să dezerteze de la lansare, care a avut loc la șase luni după începutul invaziei la scară largă. Numărul total al dezertărilor din armata rusă este greu de determinat, dar el îl estimează la zeci de mii.
Institutul pentru Studiul Războiului (Institute for the Study of War – ISW), un grup de analiză cu sediul în SUA, citează ceea ce susține că sunt date scurse din Ministerul rus al Apărării, care sugerează că numărul ar putea ajunge chiar la 50.000.
Mulți dezertează înainte de a fi trimiși pe front, plângându-se de o pregătire slabă, care durează doar între una și trei săptămâni, spune Sverdlin, în timp ce cei care renunță în timpul desfășurării pe teren descriu adesea o cultură marcată de nihilism.
„Viețile lor nu valorează nimic pentru comandanții lor. Pentru ofițerii ruși, pierderea unui tanc sau a unui vehicul este mult mai gravă decât pierderea, să zicem, a 10 sau 20 de oameni”, a declarat Sverdlin.
„Auzim adesea de la clienții noștri că ofițerii le spun: «Toți veți fi morți într-o săptămână. Ofițerul va primi o altă unitate, deci nu e o problemă pentru el.»”
Pentru soldații ruși condamnați pentru dezertare, pedeapsa poate ajunge până la 15 ani de închisoare. Însă videoclipurile care circulă pe rețelele de socializare arată că se aplică frecvent și pedepse improvizate pe teren, cu același scop: descurajarea altora să fugă.
Într-unul dintre ele, un bărbat din spatele camerei se apropie de un rezervor metalic mare, cu o scară pe lateral.
„E timpul să hrănim animalele! Pe ăia care au încercat să o șteargă! Hai să vedem ce fac,” spune vocea bărbatului, în timp ce deschide capacul recipientului, dezvăluind trei bărbați în lenjerie intimă, ghemuiți înăuntru.
„Vă e foame?”, batjocorește vocea. „Vreți un biscuit?”
Unul dintre bărbați dă din cap afirmativ, iar un biscuit este fărâmițat în palmele lui întinse, pe care îl mănâncă repede.
Un alt videoclip arată un bărbat ghemuit la pământ, în timp ce este lovit cu piciorul în față, în mod repetat. Are o curea portocalie legată de una dintre glezne. Celălalt capăt al curelei este atașat de un jeep, care pornește în viteză și începe să se învârtă printr-un câmp, târându-l pe bărbat după el într-o formă de pedeapsă cunoscută colocvial sub numele de „caruselul”.
Într-un alt videoclip, un bărbat este legat de un copac cu o găleată ruginită pusă peste cap. După ce găleata este îndepărtată, acesta este lovit repetat cu piciorul în față.
CNN a contactat Ministerul rus al Apărării pentru un punct de vedere privind pedepsele aplicate dezertorilor, așa cum apar în videoclipuri, însă nu a primit niciun răspuns.
Estimările guvernelor occidentale și ale unor instituții academice indică faptul că aproximativ un milion de ruși au fost uciși sau răniți de la începutul invaziei, în februarie 2022. Secretarul general al NATO a declarat recent că numai în anul 2025 au murit 100.000 de soldați ruși.
Ucraina se confruntă, la rândul său, cu probleme legate de moral și dezertare, însă un sentiment este, probabil, mult mai puțin răspândit în rândurile sale: lipsa de credință în cauză.
Sverdlin spune că acesta este sentimentul exprimat cel mai des de soldații ruși pe care îi ajută să dezerteze.
„Unii dintre ei ne spun pur și simplu: «Nu vreau să mor aici», dar aș spune că cele mai frecvente cuvinte sunt: «Nu e războiul meu, nu e războiul nostru… Nu înțeleg ce naiba căutăm aici.»”
Articolul original poate fi citit AICI.
