Criticii președintei Comisiei Europene dau vina pe stilul ei de conducere pentru unele greșeli în relația cu presa, relatează jurnaliștii de la POLITICO.
Dacă carierele politicienilor depind de capacitatea de a comunica limpede cu masele, atunci președinta Comisiei Europene pare să aibă o problemă.
Cei care se bazează pe echipa de comunicare a Ursulei von der Leyen pentru a obține informații necesare muncii lor — jurnaliști, lobbyiști și chiar alți angajați ai Comisiei — se plâng că a devenit mai greu ca niciodată să afli adevărul. De la începutul celui de-al doilea mandat al Ursulei von der Leyen, în decembrie, organizația sa a fost criticată pentru lipsa de transparență sau pentru furnizarea de informații confuze, contradictorii ori înșelătoare, potrivit celor 12 oficiali ai Comisiei, lobbyiști, experți în politici europene și jurnaliști cu care POLITICO a vorbit.
Criticile reflectă îndoieli mai largi, exprimate deopotrivă de aliați și adversari, privind stilul său de conducere centralizat, despre care aceștia spun că face instituția mai puțin transparentă. Ele apar într-un moment în care von der Leyen se confruntă cu presiuni crescute din partea guvernelor și parlamentarilor europeni — cu două moțiuni de cenzură programate pentru săptămâna viitoare — pe fondul erodării centrului politic al UE.
Credibilitatea Ursulei von der Leyen ca lider și poziția UE pe scena globală sunt puse constant la încercare. Forțele anti-europene sunt în creștere, iar greutatea economică și politică a blocului scade. Tocmai acum Comisia are nevoie de un braț de comunicare puternic, însă mulți dintre cei intervievați de POLITICO au spus că structura actuală nu este satisfăcătoare.
„Suntem camera executivă a Europei și avem un serviciu de comunicare care nu se ridică la nivelul niciunei capitale în ceea ce privește livrabilele pentru presă”, a declarat un oficial de rang înalt al Comisiei, care — la fel ca și alții menționați în acest articol — a primit anonimat pentru a putea vorbi liber despre colegi și despre dinamica internă a puterii în cadrul Comisiei și pentru că nu are autorizație să vorbească oficial cu presa.
Această slăbiciune „face ca transparența Comisiei să fie pusă sub semnul întrebării, pentru că jurnaliștii nu își pot face treaba”, a adăugat oficialul.
În centrul criticilor se află „serviciul de purtători de cuvânt” al Comisiei — cunoscut printre jurnaliști și oficiali ca SPP — care gestionează comunicarea oficială a instituției cu mass-media. Acesta are aproximativ 80 de angajați, inclusiv 12 purtători de cuvânt care — spre deosebire de aproape toți ceilalți din organizație — au autoritatea de a vorbi oficial și de a fi citați cu nume. Serviciul raportează direct Ursulei von der Leyen.
Dar relația dintre SPP și jurnaliști a început să se degradeze.
„Ne plângem de luni de zile că suntem hrăniți cu lingurița [comunicate de presă filtrate] și că nu avem acces la informațiile reale, la documentele legale, și că Comisia întârzie să furnizeze informații”, a declarat pentru POLITICO Dafydd ab Iago, președintele Asociației Internaționale a Presei, care reprezintă sute de jurnaliști ce lucrează la Bruxelles, precum și corespondent UE pentru Argus Media.
SPP a insistat că rămâne angajat în misiunea sa de a comunica publicului, prin intermediul presei, despre activitatea instituției. Serviciul „ia foarte în serios comentariile și criticile”, a declarat purtătoarea de cuvânt-șef, Paula Pinho.
Zborul Ribera
Unul dintre cele mai recente și mai izbitoare exemple de mesaje confuze — după cum a relatat POLITICO luni — a vizat-o pe șefa pentru concurență a Comisiei, Teresa Ribera, care, luna trecută, într-un moment extrem de important și direct legat de atribuțiile sale, nu a susținut o conferință de presă pentru a anunța o decizie istorică împotriva companiei americane Google.
Cum reporterii erau nedumeriți de ce un comisar important ar lipsi de la un eveniment mediatic atât de proeminent, SPP le-a spus că Ribera — care a devenit o problemă pentru von der Leyen prin opiniile sale despre Gaza — lua un zbor matinal.
Aceasta s-a dovedit a fi o informație inexactă. În răspunsurile la întrebările pe această temă, SPP a afirmat că a acționat cu bună credință și că, deși zborul a fost menționat, această referire era doar pentru a le oferi jurnaliștilor un context suplimentar și nu pentru a sugera că aceasta ar fi fost cauza lipsei conferinței de presă.
Având în vedere că decizia privind Google a fost luată târziu în cursul zilei, Comisia nu a putut organiza decât o informare neoficială susținută de funcționari, a explicat purtătoarea de cuvânt.
Tot în septembrie, jurnaliștii s-au plâns atunci când purtătorii de cuvânt ai Comisiei au dat răspunsuri contradictorii în legătură cu întrebarea dacă liderii UE considerau că Rusia a bruiat sistemul de navigație GPS al unui avion în care se afla von der Leyen.
Iar ca exemplu al instrucțiunilor contradictorii transmise jurnaliștilor, luna trecută SPP i-a invitat la un webinar despre inteligența artificială, explicând într-un e-mail că acesta avea loc „în regim off the record (fără citare cu nume, doar ‘oficial al Comisiei’)”, pentru ca ulterior să transmită evenimentul live și să publice webinarul pe YouTube.
În iunie, SPP a fost aspru criticat pentru că a făcut un pas înapoi după ce anunțase că Executivul european va renunța la un proiect de lege menit să reducă fenomenul de „greenwashing” (o companie, o instituție sau o organizație pretinde că este mai „verde”, mai ecologică sau mai sustenabilă decât este în realitate).
Apoi, în iulie, după ce Comisia a prezentat planul pentru următorul buget de șapte ani al UE, Asociația Internațională a Presei a acuzat-o de „o tentativă de instrumentalizare și dezinformare, oferind conținut de PR fără nicio posibilitate de verificare”. Propunerea de 2 trilioane de euro nici măcar nu a fost însoțită de „un tabel de bază cu cifre”, a precizat asociația într-o declarație. Comisia a negat acuzația de lipsă de transparență.
La începutul acestui an, jurnaliștii care urmăresc politica europeană au criticat pe scară largă SPP pentru că a ascuns informații despre boala Ursulei von der Leyen. La acel moment, Pinho a fost întrebată direct dacă președinta se afla în spital, însă le-a spus reporterilor că „nu există nicio actualizare” — deși von der Leyen fusese internată în ziua precedentă. Știrea despre spitalizare a apărut o săptămână mai târziu.
„Lucruri care nu pot fi împărtășite imediat”
SPP a respins criticile. „Este firesc ca într-o instituție precum Comisia … să existe lucruri care nu pot fi împărtășite imediat”, a declarat Pinho.
Jurnaliștii ar trebui să înțeleagă cât de mult se străduiesc purtătorii de cuvânt să le ofere informații de îndată ce acestea devin disponibile, a spus ea. „Dacă există schimbări până în ultimul moment, atunci trebuie să ne asigurăm că aceste schimbări sunt reflectate cu acuratețe în toate materialele pentru presă, iar acest lucru poate dura”, a adăugat ea. „Și cu atât mai mult dacă vorbim despre cifre.”
Dintre cei șapte oficiali intervievați de POLITICO pentru acest articol, care au cunoștințe directe despre modul în care funcționează sistemul de comunicare al UE, opiniile au fost împărțite în privința cauzelor. Unul a spus că purtătorii de cuvânt nu reușesc să comunice cu presa pur și simplu pentru că liderii Comisiei nu le-au furnizat informațiile din start, în timp ce alți doi au indicat lipsa de resurse — anul trecut, von der Leyen a redus numărul purtătorilor de cuvânt.
Alți oficiali au afirmat că principala problemă este faptul că von der Leyen și mica echipă din jurul ei controlează strict modul în care funcționează serviciul, creând blocaje și limitând cât de mult pot spune purtătorii de cuvânt.
„Nu pentru că SPP nu ar avea informațiile în interior, ci pentru că trebuie să aștepte aprobarea cabinetului președintei pentru orice partajare de informații”, a declarat primul oficial de rang înalt al Comisiei citat în acest articol. „Iar conducerea lor evită total asumarea de riscuri.”
Un al doilea oficial de rang înalt al Comisiei a insistat că von der Leyen nu încearcă să ascundă informații — dar a recunoscut frustrarea reporterilor legată de lipsa de acces prin intermediul SPP.
Pinho a declarat, la rândul ei, că tocmai structura Comisiei face ca procesul de comunicare despre instituție să fie atât de complex. „Dacă ar fi la fel de centralizat pe cât susțin mulți, atunci ar fi mult mai simplu — ar trebui doar să consultăm cabinetul președintei în privința liniilor propuse și pe nimeni altcineva”, a spus ea.
„Ar fi foarte eficient, dar nu așa funcționează lucrurile”, a adăugat ea. „Toți comisarii vizați au un cuvânt de spus în domeniile lor de competență.”
Înțelegerea problemei de către presă este complicată de apariția unui consilier politic numit pentru a o sfătui pe von der Leyen în materie de comunicare, care face parte din echipa președintei, nu din serviciul de purtători de cuvânt.
Alexandra Henman, fostă adjunctă a purtătorului de cuvânt al Partidului Popular European — familia politică a Ursulei von der Leyen — a preluat rolul în iunie, înlocuindu-l pe Jens Flosdorff (care a trecut, la rândul lui, în cadrul SPP).
Trei dintre oficialii Comisiei intervievați pentru acest articol au negat că aceasta ar intra în conflict cu SPP — așa cum au sugerat alți oficiali și jurnaliști — descriind rolul ei și pe cel al purtătoarei de cuvânt-șef ca fiind complementare.
O Comisie mai „politică”
Structura actuală a serviciului de purtători de cuvânt își are originile în perioada lui Jean-Claude Juncker ca președinte al Comisiei, între 2014 și 2019. Sub conducerea lui, serviciul de purtători de cuvânt a fost adus sub un control mai strict, de sus în jos, iar comisarii au fost instruiți să nu se abată de la linia instituției. Fiecărui cabinet de comisar i-a fost numit un consilier politic pentru comunicare.
La acea vreme, purtătorul de cuvânt-șef Margaritis Schinas a implementat mai multe reforme structurale.
„Este clar că Comisia evolua într-o instituție politică, cu schimbări fundamentale în sarcinile pe care ni se cerea să le îndeplinim”, a declarat Schinas, care a fost și vicepreședinte al Comisiei în primul mandat al Ursulei von der Leyen. Instituția era „foarte dornică să ofere o perspectivă mai amplă asupra muncii noastre.”
În esență, reforma a transformat SPP într-o extensie a cabinetului președintei, oferindu-i mult mai mult control.
Relația dintre jurnaliști și specialiștii în relații publice din orice organizație este adesea dificilă, dat fiind că se bazează pe dependență reciprocă, fricțiune și interacțiuni personale. Și este adevărat că ultimele decenii au fost presărate cu cazuri ocazionale de tensiune între Comisie și reporterii care o urmăresc.
Însă tendința actuală este ceva nou, au spus observatorii. „Acest fenomen de centralizare a comunicării reflectă o centralizare mai profundă a puterii, care astăzi cred că este mult mai ușor de detectat decât acum 10 ani”, a afirmat Alberto Alemanno, expert în drept și politici europene la HEC Paris.
Schinas a susținut că o Comisie mai prezidențială era necesară dacă UE dorea să devină mai flexibilă și mai pregătită de acțiune.
„Este inevitabil ca centrul de greutate să cadă asupra clădirii Berlaymont” — sediul Comisiei de la Bruxelles, a spus el. „Nu reușesc să văd care ar fi alternativa.”
Articolul original poate fi citit AICI.
