Premiul Nobel pentru Fizică pe 2025 le-a fost acordat, marți, cercetătorilor John Clarke, Michel H. Devoret şi John M. Martinis „pentru descoperirea tunelării cuantice macroscopice şi cuantificării energiei într-un circuit electric”.
Cercetările celor trei oameni de știință au oferitoportunităţi pentru dezvoltarea următoarei generaţii de tehnologie cuantică, inclusiv criptografia cuantică, computerele cuantice şi senzorii cuantici.
- John Clarke – University of California, Berkeley, SUA
- Michel H. Devoret – Yale University, New Haven, CT şi University of California, Santa Barbara, SUA
- John M. Martinis – University of California, Santa Barbara, SUA
Experimentele lor pe un cip au revelat fizica cuantică în acţiune
Laureaţii Premiului Nobel din acest an au realizat experimente cu un circuit electric în care au demonstrat atât tunelarea cuantică, cât şi nivelurile de energie cuantificate într-un sistem suficient de mare încât să poată fi ţinut în mână.
În 1984 şi 1985, John Clarke, Michel H. Devoret şi John M. Martinis au realizat o serie de experimente cu un circuit electronic construit din supraconductori, componente care pot conduce curentul fără rezistenţă electrică. În circuit, componentele supraconductoare erau separate de un strat subţire de material neconductiv, o configuraţie cunoscută sub numele de joncţiune Josephson. Prin rafinarea şi măsurarea tuturor proprietăţilor circuitului lor, ei au reuşit să controleze şi să exploreze fenomenele care apăreau atunci când treceau curent prin el. Împreună, particulele încărcate care se mişcau prin supraconductor formau un sistem care se comporta ca şi cum ar fi fost o singură particulă care umplea întregul circuit.
Acest sistem macroscopic asemănător unei particule se află iniţial într-o stare în care curentul circulă fără tensiune. Sistemul este blocat în această stare, ca şi cum s-ar afla în spatele unei bariere pe care nu o poate traversa. În cadrul experimentului, sistemul îşi manifestă caracterul cuantic reuşind să scape din starea de tensiune zero prin efectul tunel. Starea modificată a sistemului este detectată prin apariţia unei tensiuni.
Laureaţii au putut demonstra, de asemenea, că sistemul se comportă în modul prevăzut de mecanica cuantică – este cuantificat, ceea ce înseamnă că absoarbe sau emite doar cantităţi specifice de energie.
„Este minunat să putem sărbători modul în care mecanica cuantică veche de un secol oferă continuu noi surprize. Este, de asemenea, extrem de utilă, deoarece mecanica cuantică stă la baza întregii tehnologii digitale”, spune Olle Eriksson, preşedintele Comitetului Nobel pentru Fizică.
“Tranzistoarele din microcipurile computerelor sunt un exemplu al tehnologiei cuantice consacrate care ne înconjoară. Premiul Nobel pentru fizică din acest an a oferit oportunităţi pentru dezvoltarea următoarei generaţii de tehnologie cuantică, inclusiv criptografia cuantică, computerele cuantice şi senzorii cuantici”, se explică în comunicatul Comitetului Nobel.
Anul trecut, John J. Hopfield (SUA) şi Geoffrey E. Hinton (Canada) au fost laureaţi cu Nobel „pentru descoperirile şi invenţiile fundamentale care permit învăţarea automată cu ajutorul reţelelor neuronale artificiale”.
Trei descoperiri care au schimbat fizica
Razele X – 1901
Primul Premiu Nobel pentru Fizică a fost acordat lui Wilhelm Röntgen pentru descoperirea razelor X. Acestea sunt încă utilizate pentru diagnosticarea fracturilor osoase, localizarea gloanţelor încorporate şi multe altele.
Tehnologia camerelor foto – 2009
Dispozitivul cu cuplaj de sarcină inventat de Willard Boyle şi George Smith a reprezentat o descoperire revoluţionară pentru tehnologia camerelor foto digitale şi continuă să joace un rol crucial în domeniul imagisticii ştiinţifice.
Lămpi eficiente din punct de vedere energetic – 2014
Isamu Akasaki, Hiroshi Amano şi Shuji Nakamura au produs raze de lumină albastră strălucitoare şi au creat o transformare fundamentală a tehnologiei de iluminat.
