Pe holurile Muzeului Judeţean de Istorie din Botoşani, se află expusă într-o uriaşă casetă de sticlă o altă comoară arheologică a judeţului. Este vorba despre un fragment dintr-un pod dacic din lemn, vechi de peste 2.000 de ani. Acesta a fost descoperit în anul 1952, într-o mlaştină situată în sud-estul satului Lozna (Dresca). Puntea din care face parte acest fragment şi despre care se crede că ar fi avut în jur de şase metri le asigura dacilor liberi din secolele II-III după Hristos trecerea dintr-o parte în alta a mlaştinii. Podul avea o suprafaţă de 25 metri pătraţi şi aproximativ şase metri lăţime, fiind fixat cu ajutorul unor ţăruşi. Alături de el au fost descoperite mai multe obiecte, printre care resturi de animale, cranii de cerb şi mistreţ, şi obiecte din silex sau metal.
Podul de pe fundul mlaştinii este unicat în ţară, dar şi în zona balcanică. Nicăieri nu s-a descoperit un vestigiu din lemn atât de bine conservat. Traversele din stejar sunt perfect păstrate, înnegrite doar de vreme şi de nămolul mlaştinii.
Miracolul conservării naturale stă chiar în natura mlaştinii. Turbăria este un mediu acid, care păstrează foarte bine obiectele, inclusiv pe cele din lemn, având o compoziţie chimică specială, care ajută la mumificarea lucrurilor. Se speculează că locul unde a fost descoperit podul ar putea ascunde chiar trupuri de oameni mumificate, precum cele descoperite în Irlanda şi Danemarca. Deşi este o descoperire importantă, podul de la Lozna are soarta cetăţilor traco-getice de la Stânceşti, când vine vorba despre promovare. Podul dacic de la Lozna şi-a găsit un loc doar pe holurile muzeului, nu şi în ghidurile de promovare turistică.
– Alexandru MANDACHE
