Chişinău, parte dintr-o Românie uitată

0

Peste 15.000 de unionişti au fost prezenţi duminică în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău pentru a cere unirea Republicii Moldova cu România. Bulevardul Ştefan cel Mare, principala arteră a capitalei Republicii Moldova, era un furnicar de la primele ore ale dimineţii. Pe străzile lăturalnice, erau parcate zeci de autocare ale basarabenilor veniţi din toate raioanele ţării, dar şi ale românilor veniţi pe cont propriu din oraşe precum Botoşani, Vaslui, Iaşi, Galaţi, Braşov, Bistriţa, Cluj, Suceava şi nu numai.

Cu steaguri tricolore în mână, participanţii au strigat la unison „Unire, unire!” şi „Trăiască, trăiască, trăiască şi-nflorească, Moldova, Ardealul şi Ţara Românească”, glasurile acestora stârnind emoţii arzătoare în sufletele celor prezenţi.

 

„De câte ori merg în România mi se spune bine ai venit acasă”

 

La eveniment au participat oameni de toate vârstele, de la bătrâni, care îşi aminteau cu bucurie în suflet despre România Mare, la familii cu copii mici, elevi şi studenţi, majoritatea cu tricolorul României pictat pe faţă. „Sunt puţini studenţi faţă de alţi ani, poate vin totuşi mai târziu. În ei stă acum speranţa că vor reuşi ceva. Manifestările abia au început”, se încurajează un bătrân, ţinând în mână, ca pe o comoară, o hartă veche de când Basarabia încă era parte din ţara noastră.

„De câte ori merg în România mi se spune «bine ai venit acasă». Dacă sunt acasă, de ce trebuie să trec vama pe de o parte şi alta a Prutului. Am crescut pe malul Prutului, iar dacă acesta ar putea vorbi mi-ar spune că nu îşi doreşte să fie hotar între fraţi”, spune o basarabeancă cu lacrimi în ochi.

Cântecele tinerilor prezenţi te făceau să simţi într-adevăr că aceştia se consideră parte din România Mare. „Acasă-i România, acasă-i tricolorul/ Suntem una cu ţara / Că noi suntem poporul/ … /Român din lumea largă/ Dacă vi-i lumea dragă/ Veniţi, n-o lăsaţi pradă/ Străinilor să cadă”, sunt versurile unui cântec intonat de un grup de adolescenţi, care stârneau emoţie şi un sentiment pe care cu greu îl poţi descrie în cuvinte. Aceştia pronunţat extrem de corect cuvintele în limba română, în ciuda faptului că în şcolile basarabene se învaţă limba rusă, româna fiind prezentă tot mai puţin.

 

Discurs ţinut de Traian Băsescu

 

Pe scena amplasată de către organizatori în Piaţa Marii Adunări Naţionale a ţinut un discurs unionist şi fostul preşedinte al României, Traian Băsescu. „În Piaţa Marii Adunări Naţionale românii din Republica Moldova au dat în 1989 bătălia pentru limba română. 300.000 de români din Republica Moldova au cerut ca limba română să le fie limbă de stat. Aici, astăzi cerem parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău ca, în cel mai scurt timp, în cinstea centenarului unirii, să voteze din nou unire”, a spus fostul şef de stat, fiind întrerupt de strigătele de unire ale celor prezenţi.

 

Capitală cu iz comunist

 

După terminarea evenimentului am vrut să luăm pulsul oraşului, însă imaginea a lăsat un gust amar, viaţa din capitala Republicii Moldova semănând izbitor cu perioada anilor ’90 ai României abia ieşită din comunism.

Imaginea de ansamblu este de multe ori dezolantă, infrastructura rutieră este la pământ, multe dintre străzi arătând ca după bombardament, clădirile sunt gri, iar multe dintre ele au fost abandonate la faza de construcţie.

Blocurile noi le poţi număra pe degetele la o mână, iar cu cât te depărtezi de centrul oraşului, intri într-o lume a sărăciei cumplite. Pe alocuri poţi observa afişe, în culori neutre, cu litere de-o şchioapă, pe care sunt scrise lozinci pro ruse, semnate de Igor Dodon, preşedintele ţării. „Unionismul trece, patria rămâne. Moldova are viitor”, scrie pe un afiş imens.

Magazinele alimentare sunt puţine, iar barurile şi cafenele sunt rarităţi.

Pe drum observi din când în când câte o ambulanţă veche, ce pare că vine din altă lume şi nu dă senzaţia că ar mai putea salva pe cineva. La fiecare colţ de stradă există însă maşini de poliţie, ceva mai noi.

Dacă te afli în situaţia de a căuta o anumită adresă, mulţi dintre trecători refuză să ofere informaţii, iar dacă apelezi la carabinierii moldoveni care patrulează străzile, afli că aceştia sunt de fapt majoritatea ruşi şi nu prea înţeleg româna.

 

Complex sportiv făcut cu bani de drumuri

 

Deşi e capitală, în Chişinău noţiunea de deszăpezire aproape că nu există. Cu două nopţi înaintea evenimentului din Piaţa Marii Adunări Naţionale a nins puternic, iar stratul de zăpadă depăşea în unele locuri, pe carosabil, 30 de centimetri.

„Rar vezi câte o maşinuţă de deszăpezire, deşi la radio ni se spune că ies cu zecile. Sunt nişte bătrâni sovietici în conducerea firmei care ar trebui să se ocupe de acest serviciu, dar nu face nimeni nimic”, spune un taximetrist, într-o română stâlcită amestecată cu rusă.

De altfel, taxiurile sunt foarte ieftine peste Prut. Cu 10 lei româneşti traversezi capitala de la un capăt la altul, dar le găseşti foarte greu, iar la dispecerat eşti nevoit să suni din două în două minute după ce ai făcut comandă, pentru a primi confirmarea că în sfârşit este disponibil cineva.

Tot un taximetrist ne explică şi starea dezastroasă a drumurilor. „Au fost nişte bani alocaţi pentru asfaltări, dar un om de afaceri cu influenţă pe aici s-a gândit să facă un complex sportiv în oraş şi a luat şi banii de drumuri”, spune acesta supărat.

În pieţe găseşti aproape orice, trotuarele din jurul acestora fiind pline de comercianţi care îţi vând inclusiv peşte viu dintr-o plasă de rafie şi icre puse pe o pungă în bătaia soarelui. Casele de schimb valutar sunt una lângă alta, dar nu iţi cere nimeni buletinul pentru a schimba bani, iar bonul fiscal este o raritate, inclusiv în magazine.

Firmele de transport persoane care fac curse interne sau cu alte ţări, vând bilete mai multe decât locuri, în speranţa că cineva se va răzgândi sau va întârzia, având toate şansele să rămâi pe dinafară cu biletul în mână, deşi ai achitat. „Cineva trebuie să coboare fiindcă suntem cu unul în  plus şi nu putem trece graniţa în România”, spune la un moment dat şoferul microbuzului Chişinău-Iaşi, cel care ne aduce înapoi pe partea cealaltă a Prutului, lăsând în urmă o lume pe care o credeam uitată.

– Alexandru DOROFTEI

 

+0 -0
se încarcă...