Bisericile vechi ale Botoşanilor

0

Ctitorii domneşti, armeneşti şi una a …blănarilor

Puţine mai sunt astăzi, în Botoşani, mărturiile care să amintească de trecutul medieval al celui care a fost unul dintre cele mai importante oraşe din vechea Ţară a Moldovei. Într-o regiune încărcată de semnificaţii spirituale, aproape că pare în firea lucrurilor ca acele vestigii ale Botoşanilor de odinioară să fie lăcaşuri bisericeşti pe care doamne, domni, dar şi simpli târgoveţi au ţinut să le aducă ofrandă credinţei creştine. Şi iarăşi ca o mărturie a spiritului tolerant şi o ilustrare veridică a trecutului botoşănean, aşa cum a fost el, din cele cinci cele mai vechi lăcaşuri bisericeşti medievale care, cu mai multe sau mai puţine asemănări faţă de arhitectura originală, continuă să-şi înalţe turlele spre cer, aşa cum au făcut-o de veacuri, trei sunt ctitorii domneşti muşatine, iar două au fost ridicate de către armeni, cei cărora târgul Botoşanilor le datorează atât de mult. Lor li se adaugă un al şaselea lăcaş, ridicat de această dată de către membrii celei mai puternice şi influente bresle ale târgului de altădată, breasla blănarilor.

Cele şase lăcaşuri de cult, aflate într-o stare mai mult sau mai puţin bună de conservare, sunt: biserica având hramul Sf. Ierarh Nicolae, de la Popăuţi, ridicată de Ştefan cel Mare, bisericile cu hramul Sf. Gheorghe şi Uspenia (Adormirea Maicii Domnului), ctitorii ale Elenei Rareş, cele două biserici armeneşti aflate astăzi într-o stare foarte proastă de conservare, cu hramul Sf. Maria (Adormirea Născătoarei de Dumnezeu), respectiv Sf. Treime. A şasea biserică din epoca mai veche a Botoşanilor, reprezentativă pentru a ilustra puterea economică a târgoveţilor săi, este cea cu hramul Sf. Ilie, ridicată de către unii dintre cei mai bogaţi breslaşi botoşăneni, blănarii, ca un gest creştinesc prin care ţineau să mulţumească Domnului pentru sănătatea lor şi a familiilor lor, pentru prosperitatea afacerilor dar, în acelaşi timp, cu slăbiciunea specifică firii omeneşti, să se laude cu măreţia construcţiei şi puterea economică a lor faţă de ceilalţi membri ai obştii.

Alte biserici vechi ale Botoşanilor sunt cele cu hramurile Sfinţilor Mihail şi Gavril, Sf. Paraschiva, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Dumitru, Sf. Trei Ierarhi şi Vovidenia (Intrarea în Biserică).

În anul 1496, Ştefan cel Mare zidea la marginea Botoşanilor, în hotarul târgului, la circa doi km nord-vest faţă de vatra construită, în satul Popăuţilor, pe unde trecea drumul care venea de la Suceava, dar şi drumul Hotinului, biserica destinată a fi paraclisul curţilor domneşti, biserică având hramul Sf. Nicolae după ce, un an înainte, ridicase o biserică închinată aceluiaşi sfânt, la Dorohoi.

În traducere, textul pisaniei slavone, publicat şi de Alexandru Papadopol-Callimach şi de Nicolae Iorga glăsuieşte: „Io Ştefan voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, am zidit acest hram întru numele Sfântului Părintelui nostru, Arhierarhul şi Făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004 (1496), iar al Domniei lui al patruzecilea curgătoriu, luna septembrie, în 30”.

 

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

Deja ai votat!
se încarcă...