În imediata apropiere a bisericii, la nord-vest faţă de aceasta, tot din porunca marelui voievod s-a ridicat un turn clopotniţă impresionant, unul dintre puţinele care s-au mai păstrat de la Ştefan cel Mare în întreaga Ţară a Moldovei. Masivitatea şi înălţimea deosebită a construcţiei arată că funcţia religioasă era una auxiliară, principala menire a turnului fiind aceea de a permite observarea, din timp, a oricărui duşman ce s-ar fi apropiat de curtea domnească şi de târg. Turnul, ridicat pe trei nivele, din piatră brută fasonată la încheieturile muchiilor şi la ancadramentele uşilor şi ferestrelor, are o alură deosebită, pe baza pătrată ridicându-se o formă prelungită, octogonală, care se încheie, la etajul al treilea, din nou cu o formă pătrată. Impresia că pe lângă turn de observare avea şi menirea de a oferi un ultim refugiu este întărită de faptul că la etajul I se putea ajunge numai de pe o scară exterioară, pe care apărătorii turnului o puteau oricând ridica. Partea superioară a ultimului etaj al turnului se încheie cu un brâu de cărămidă smălţuită în exterior în culorile roşu şi verde.
Despre biserică, ridicată într-o reşedinţă domnească, s-a afirmat că ar aparţine tipului de biserici de oraş, din aceeaşi serie de ctitorii cu bisericile Sf. Ioan din Vaslui (1490), Precista din Bacău (1491), Sf. Nicolae din Iaşi (1491-1492), Sf. Gheorghe din Hârlău (1492), Sf. Nicolae din Dorohoi (1495), Sf. Ioan din Piatra Neamţ (1497-1498), elementele definitorii tuturor fiind cele de planimetrie, structură şi modul de decorare a faţadelor.
Absida altarului, poligonală la exterior, are în interior o formă semicirculară care permite amenajarea, în absidiolele situate de o parte şi de alta a axului central, a celor două firide destinate cultului liturgic, proscomidia, unde erau pregătite, în vederea sfinţirii, pâinea şi vinul pentru împărtăşanie, respectiv diaconiconul, unde se păstrau veşmintele liturgice.
Turla naosului, zveltă, împodobită cu ocniţe şi arcaturi oarbe, se ridică potrivit sistemului moldovenesc de susţinere a bolţilor, vizibil în partea exterioară prin cele două baze stelate octogonale. Întreaga arhitectură a bisericii reflectă contopirea, în cadrul stilului moldovenesc, a influenţelor apusene, specifice stilurilor gotic şi romanic, şi celor răsăritene, bizantine şi sârbeşti.
Pronaosul supradezvoltat, pentru a-i găzdui pe cât mai mulţi dintre credincioşi, lărgit pe lăţime faţă de naos, fapt vizibil la exterior printr-un decroş, arată că nu este vorba de o simplă biserică de sat, la slujbele de aici venind, alături de ctitor şi doamna sa, când se întâmplau prin târgul Botoşanilor, dregătorii, slujbaşii şi oştenii de la curte, sătenii de acolo, dar şi orăşenii.
Faţadele se ridică pe un impunător soclu de piatră, suprafaţa lor fiind împărţită în registre egale, în partea absidei altarului, de şiruri lungi de ocniţe, continuate mai sus de arcaturi din cărămidă deasupra cărora, de jur – împrejur, un brâu continuu, format din trei şiruri de discuri ceramice verzi şi albastre, cu motive animaliere şi heraldice, dau o culoare aparte întregului. Deasupra ocniţelor de pe suprafaţa turlei, un ultim şir de discuri de teracotă încheie registrul decorativ.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Like