O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

La 10 mai 1740, Grigore al II-lea Ghica voievod dădea carte preoţilor celor patru biserici domneşti din târgul Botoşani (a patra biserică, pe lângă Popăuţi, Uspenia şi Sf. Gheorghe, putea fi una din bisericile de lemn cu hramul Sf. Paraschiva sau  Sf. Nicolae cel Sărac), printre care şi Sf. Gheorghe, pe care îi miluia cu veniturile de la cele două iarmaroace mari din latura târgului, de la Sf. Ilie şi Sântămăria Mică, constând în veniturile dughenelor de la iarmaroacele menţionate. Cele patru biserici intrau în posesia acestui venit indirect, pentru că acesta era strâns de către vornicii de Botoşani şi dat unui negustor mai de frunte din târg, pentru a cumpăra cu ei cărţi, „lumini” (lumânări, n.ns.), untdelemn şi tămâie, urmând ca restul banilor să îi împartă celor patru biserici „după orânduiala şi cinstea lor”. Doi ani mai târziu, la 23 iunie 1742, Constantin Mavrocordat voievod întărea hrisovul sus-menţionat, precizând ca la acele două iarmaroace preoţii să-şi facă ei dughenele şi să ia venitul acestora pentru untdelemn, odăjdii bisericeşti şi simbria lor, poruncindu-li-se vornicilor de Botoşani să vegheze la aceasta.

Începând cu anul 1780, situaţia economică a bisericii se va schimba radical în bine, crescând în egală măsură şi prestigiul său, pecetea târgului fiind afierosită/încredinţată acestei biserici, prilej de la care începând, Sf. Gheorghe ucigând balaurul devine nu numai simbolul sigilar al târgului, ci şi cel spiritual, explicit, ca ocrotitor al oraşului.

La 20 ianuarie 1787, stolnicul Manolache Dimachi, vornicul de Botoşani, îl rânduieşte pe Constantin sin Apostol ca epitrop al bisericii Sf. Gheorghe, încredinţându-i şi sigiliul târgului pentru întărirea zapiselor, prilej de obţinere a unor venituri suplimentare, în seama bisericii venind câte o oca de ceară pentru fiecare act întărit (se pare că epitropii bisericii şi – implicit –  păstrătorii peceţii târgului, se schimbau anual, în preajma sărbătoririi Sfântului Gheorghe pentru că, la 20 aprilie 1820, sunt rânduiţi alţi epitropi).

La 4 aprilie 1793, în preajma sărbătoririi hramului bisericii, sunt aleşi alţi epitropi ai acesteia, păstrători ai peceţii târgului. La 23 aprilie 1819, în chiar ziua Sfântului Gheorghe, Gheorghe Panaiote, rachier din Botoşani, închiriază de la epitropia bisericii două dughene, pe timp de şase ani.

La 26 octombrie 1793, Macovei dulgher se învoieşte cu epitropia bisericii Sf. Gheorghe să facă pe un loc al bisericii o dugheană cu pivniţă, pe cheltuiala sa, cu condiţia să o stăpânească zece ani, după care să devină proprietatea bisericii. El se obligă, de asemenea, să facă şi clopotniţa cu lemnul său şi un pridvor la uşa bisericii. Tot la 26 octombrie, ziua Sf. Dumitru, zi de sărbătoare, dar în anul 1816, epitropii bisericii Sf. Gheorghe dau în arendă, pentru cinci ani, o crâşmă cu pivniţă ce era a respectivei biserici.

 

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

se încarcă...
1 VOTURI - MEDIE: 5,00
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...