Peste trei ani din momentul în care începuse construcţia noii biserici, adică în 1841, aceasta se isprăvise. La 4 iulie în acel an, preotul „Ioan V. Iconomu”, cel care participase şi la semnarea contractului în 1837, se retrage de la păstorirea noului lăcaş, după ce a dat epitropilor bisericii „toate lucrurile besericii, precum le-am fost primit de la dumnealor spre păstrare, precum argintăriile, veşmintele şi cărţile, aseminea şi condica de miluire, cu un deosebit izvod de daturi şi luaturi cu care s-au împrumutat beserica de la alţii şi pe alţii i-au împrumutat, osebit pentru cheltuelele ce am făcut eu cu prefacerea caselor şi a heiurilor făcute pe lângă ia […]”.
Aceste case şi le făcuse preotul Ioan sachelari în 1834, pe un loc al breslei din cimitirul bisericii, lângă poartă, unde mai fusese cândva o chilie, aşa cum o arată actul încheiat cu epitropii bisericii, întărit de mitropolitul Veniamin Costache, de epitropul şi starostele breslei şi de către Ioan, protopopul de Botoşani, care pune şi pecetea cu Sf. Ilie.
Un act asemănător acestuia se încheiase cu aproape 30 de ani în urmă, la 2 ianuarie 1806, între „ctitorii şi epitropii sfintei beserici a sfântului Prooroc Ilie din târg<ul> Botoşani, blănari” şi Grigoraş sin Simion Groza „dascal şi slujitor besericii aceştie de treisprăzăci ani, cum şi ceauş (staroste, n. ns.) breslii noastre a blănarilor în curgire anilor de sus arătaţi fără a pretinderisi ceva de la breaslă […]”.
La 30 iulie 1814, Vornicia de Botoşani porunceşte căpitanilor Ioniţă cafegiu şi Gavril Popovici, lui Eni Başotă şi Iordachi Chetrariu să aleagă locul bisericii Sf. Ilie din mahalaua Vrăbieni şi să dea mărturie hotarnică starostelui Chiriac şi lui Ştefan Pătatu, epitropii acelei biserici. La 17 iulie 1817, epitropii de la Sf. Ilie cumpără o casă cu locul ei în mahalaua Târgului Nou, în Calicime, pe loc domnesc, pentru 600 de lei. Actul e semnat de „Darii iconomu”, „erei Constandin” şi „Athanasie iconomu protopop”.
Se pare că epitropul Gheorghe Paiu, cel care a perfectat afacerea, reuşise să facă pentru biserică o însemnată economie de 2.560 lei, cumpărându-i şi un „acaret” de alţi 600 de lei, fapt pentru care Veniamin, mitropolitul Moldovei, îi va mulţumi în scris, la 12 februarie 1818.
La 15 decembrie 1835, Ioan sachelari, care primise cu un an în urmă un loc de casă în ograda bisericii Sf. Ilie, unde şi păstorea, strămutându-se cu „enoria” la biserica Sf. Spiridon, vinde casa pe care şi-o ridicase pe locul de la Sf. Ilie cumnatului său, Tudurache.
Câţiva ani mai târziu avea să înceapă lucrul la noua biserică, al cărei corp va fi alipit clopotniţei ridicate la 1809. În anii noştri, biserica a fost reparată în interior, unde a început şi operaţiunea de pictare în tehnica frescă, oprită din lipsă de fonduri în anul 2000, începându-se din 2001 şi reparaţia exterioară. Ar fi un gest, în egală măsură creştinesc şi de recunoştinţă, din partea preotului paroh şi a enoriaşilor, ridicarea în curtea bisericii a unui bust al mitropolitului Gavril Callimachi, cel care semnând privilegiul întemeietor al breslei blănarilor a consacrat închinarea acestei bresle la biserica Sf. Prooroc Ilie, spre propăşirea ulterioară a acesteia.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
