3 + 8 =

A password will be e-mailed to you.

În partea de apus a vechii mahalale a Morăreştilor (cartierul Stejari de astăzi, n.ns.) s-a ridicat, la 1750, o bisericuţă de lemn cu hramul „Tăierea Sfântului şi Cinstitului Cap Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan”. Într-un document din 30 iunie 1786 se arată că „Aciastă sfântă beserică fiind începută din temelie de Aniţa Chiriceasa şi până unde a putut cu a sa cheltuială au făcut-o şi de la o vreme, văzând că nu mai are putere de a mai cheltui ca s-o isprăvească cu cele trebuincioase şi pentru ca să nu mai rămână această biserică neisprăvită au găsit pe Hagi Ivanciu şi l-au chemat în agiutor spre săvârşirea sfintei biserici”.
Ca şi alte biserici din târg, cea cu hramul Sf. Ioan Botezătorul avea case şi locuri de pe urma cărora obţinea venituri din chirii. Mărindu-se numărul locuitorilor din mahala şi crescând şi puterea lor economică, în 1833 s-a ridicat o nouă biserică, mai mare, din piatră şi cărămidă, cu turn-clopotniţă, aşa cum se cuvenea să fie un lăcaş de poporeni vrednici, cu nimic mai prejos decât concitadinii lor din mahalalele megieşe. Pisania înscrisă în piatră, deasupra uşii, are următorul text: „Această Sfântă Biserică din agiutorul pravoslavnicilor creştini s-au înnoit cu zidire de piatră şi s-au săvârşit la leat 1833”.
În vechea mahala a Sf. Gheorghe ridicase, pe la 1780, biserică din lemn, cu hramul Sfinţilor Mihail şi Gavril, un membru al unui neam vechi boieresc botoşănean, cel al Stihieştilor, destul de prolific, aşa cum o dovedeşte evidenţa din 10 iulie 1826, „Niamul Stihiesc ce sînt cu lăcuinţă la târgul Botoşanilor”, în care apar numele a 34 de persoane cu numele Stihi, grupate în nouă familii.
Ctitorul bisericuţei de lemn era căpitanul Ştefan Stihi, menţionat în dese rânduri în documentele vremii ca martor sau boier hotarnic, rânduit de vornicii de Botoşani sau chiar de domn pentru a participa la judecăţile mărunte din târg sau din ţinut.
La 1 septembrie 1785, Eliana, văduva căpitanului Ştefan Stihi, întăreşte cele lăsate prin testament de soţul ei ctitoriei lor, bisericii Sf. Mihail şi Gavril, închinată de ei Mitropoliei. Îndeplinind dorinţa testamentară a soţului său, Eliana dăruia bisericii o crâşmă „cu pivniţă, dugheană, vie, stupi” şi casele „cu toate cuprinse în ele”, pe care biserica să le vândă şi să-şi cumpere moşie.
La 29 mai 1786, prin cartea de judecată a Divanului în pricina dintre Ileana, văduva căpitanului Ştefan Stihi, şi Vasile Stihi, cu alte neamuri ale soţului ei, pentru averea dăruită bisericii Sf. Mihail şi Gavril, era întărită închinarea bisericii către Mitropolie, făcută de Ileana.
Domnul Alexandru Mavrocordat II (Firaris) întărea şi el Mitropoliei, la 31 iulie 1786, daniile făcute de Ileana, văduva lui Ştefan Stihi, cât şi biserica pe care o clădise aceasta cu soţul ei în Botoşani şi pe care o închinase ca metoh Mitropoliei. La 19 septembrie 1786, Ileana Stihioae adevereşte a fi primit 150 de lei de la Mitropolie, reprezentând drepturile ei pe trei ani din acareturile ce le dăruise acesteia. Această biserică va fi în grija breslelor bacalilor (negustori de mărunţişuri, n.ns.) şi a rachierilor. Pe la 1814, într-o chilie din cimitirul bisericii a funcţionat o şcoală încăpătoare, întreţinută din fondurile bisericii.
Peste vreo 48 de ani, în locul de lângă această biserică, strămutată pe la 1862 la Cotârgaci (com. Roma), va începe construcţia actualei biserici, în stil bizantin, ctitor fiind Turel Pisoschi, nepot şi moştenitor al spătarului Teodor Pisoschi. Astăzi, biserica e mult mai cunoscută cu numele de Sfinţii Voievozi. În 1832, la vechea biserică slujeau economul Gheorghe Popovici Gheorghiu, tatăl viitorului Mitropolit primat Iosif Gheorghian, preotul Manole, sachelarul Constantin şi dascălul Iftime.

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

Biserica Sf. Ioan Botezătorul

Biserica Sfinţii Voievozi

 

 

Apreciază calitatea articolului

8 VOTURI - MEDIE: 5,00
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...