Statuete realizate în urmă cu mii de ani, descoperite la Ripiceni

0
dav

Arheologii botoşăneni au descoperit anul trecut, la Ripiceni, într-unul dintre cele mai importante situri arheologice din ţară, două statuete care reprezintă personaje feminine. Statuetele, dar şi alte vase scoase la lumină, vor fi încadrate în categoria „Tezaur”. „Am reuşit să scoatem la suprafaţă o serie de descoperiri remarcabile printre care un complex pe care îl considerăm a fi unul de cult, cu mai multe vase, râşniţe, toate aliniate de-a lungul unui zid, dar şi numeroase statuete, dintre care unele chiar întregi, statuete foarte frumoase, decorate prin pictură, aşa cum este specific Culturii Cucuteni. Pe una dintre ele am şi denumit-o ca fiind Venus de Ripiceni, prin asemănare cu Venus de la Drăguşeni”, a declarat Aurel Melniciuc, directorul Muzeului Judeţean Botoşani.

sdr

La Ripiceni arheologii au scos la lumină obiecte, în special vase, şi în alţi ani, însă zona decopertată anul trecut le-a adus cele mai mari surprize şi satisfacţii. „În mod cert. statuetele şi o parte dintre vase, cum sunt vasele binoclu, merită cu prisosinţă să fie clasate în categoria Tezaur şi să bucure ochii vizitatorilor botoşăneni şi nu numai”, a arătat directorul Muzeului Judeţean. Unele dintre obiectele descoperite până acum la Ripiceni sunt restaurate, altele fiind în faza de restaurare. Cel mai probabil în 2020, conducerea muzeului va organiza o expoziţie dedicată săpăturilor de la Ripiceni.

Săpături făcute în colaborare cu arheologi suceveni

Anul trecut, arheologii Muzeului Judeţean Botoşani, în colaborare cu Facultatea de Istorie de la Universitatea „Ştefan Cel Mare” Suceava, reprezentată de profesorul universitar doctor Dumitru Boghian, au continuat cercetările în situl Cucutenian eneolitic de la Ripiceni. „Săpăturile le-am efectuat numai în acea megastructură cum am numit-o noi, descoperită ca urmare a scanărilor cu rezonanţă magnetică şi care ne-a descoperit în 2018 o parte dintre misterele sale. Continuăm să credem că a fost un complex, o locuinţă cu o destinaţie specială datorită în primul rând dimensiunilor sale foarte mari. Aşa cum am mai spus, are cam o mie de metri pătraţi. Este vorba de zona din centrul aşezării şi care, datorită faptului că are o împrejmuire, reprezintă probabil o zonă cu destinaţie de centru economic, social, politic al acestei aşezări de foarte mari dimensiuni”, a explicat Aurel Melniciuc. Din păcate, din cauza fondurilor insuficiente şi a numărului de participanţi şi de zilieri implicaţi în săpături, anul trecut s-a cercetat doar 20% din această locuinţă.

Planuri pentru acest an

Săpăturile vor continua în acest an, specialiştii având încă foarte multe de cercetat. Situl se întinde pe circa 20 de hectare, până la această dată fiind făcute săpături la doar patru dintre cele 105 de locuinţe evidenţiate de scanarea magnetică. În acest an, săpăturile vor continua la aceeaşi locuinţă studiată anul trecut, mai exact partea nordică, unde se estimează că vor fi cele mai multe descoperiri arheologice. „Se va face un studiu asupra faunei din acest sit, pentru a reuşi să ştim ce animale aveau domesticite, care erau preferinţele culinare, lucru care va duce la completarea imaginii pe care o avem noi despre comunităţile Civilizaţiei Cucuteni, o civilizaţie tot mai mult cunoscută şi apreciată în întreaga lume ştiinţifică. Sperăm ca şi în continuare săpăturile să ne aducă la lumina zilei date relevante despre această comunitate, despre modul lor de viaţă, la ce anume foloseau toate aceste vase care sunt foarte numeroase, despre credinţele lor, despre practicile lor de înhumare. Până la ora actuală nu a fost descoperită nicio necropolă cucuteniană şi rămâne încă un mister ce făceau cu morţii. Foarte probabil că erau incineraţi, dar şi prin incinerare oasele se calcifiază şi nu dispar în toalitate, ori, în cadrul săpăturilor din sute de situri cucuteniene nu a fost descoperită nicio necropolă şi nici un schelet uman”, a mai spus Aurel Melniciuc, adăugând că, la finele cercetărilor, va fi realizată o monografie dedicată sitului de la Ripiceni.

Situl de la Ripiceni, de nouă ani în atenţia specialiştilor

Primele săpături la Ripiceni au fost făcute în 2010, în urma unor semnale primite de la localnici. Un rol important l-a avut şi profesorul Gheorghe Stanciu, de la Liceul de Artă, cunoscut pictor care a reuşit colecţioneze unele obiecte de aici. Profesorul botoşănean a semnalat existenţa unui sit foarte important. „Descoperirile sunt făcute încă din 1960, de când a fost amenajat barajul de la Stânca – Costeşti. Din păcate, lacul de acumulare acoperă mai mult de jumătate din situl de la Ripiceni, un patrimoniu distrus ireversibil”, a concluzionat oficialul.

În 2010, arheologii botoșăneni în colaborare cu specialiști din Iași dar și de la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, au scos la lumină la Ripiceni o mega-structură de acum 7000 de ani, folosită de misterioșii reprezentanţi ai culturii Cucuteni ce locuiau într-o uriașă așezare de pe malul Prutului. Specialiștii au apreciat că este vorba fie de un templu gigantic, fie de locuința unei importante căpetenii. Importanța acestei descoperiri este uluitoare, mai ales că este vorba despre o civilizație unicat răspândită din zona Carpaților până în Ucraina, reprezentată în special pe teritoriul județului Botoșani.

dav
dav
dav
dav
dav
dav
dav
dav
dav
dav
+1 -0
se încarcă...